Lelea Florica Toderici, din comuna clujeană Râșca, încă mânuiește războiul de țesut cu mare pricepere. Ea a povestit cu drag despre vremurile de demult, în cadrul unui interviu acordat canalului HaiHui cu noi. 

Arta țesutului a învățat-o din familie, dar, din păcate, nu prea mai are cui să o transmită.

”Războiul de țesut îl are din 15 martie 1975. Un meșter de aici mi-a cerut 600 de lei și i-am zis să îl facă mai lat, că poate voi țese și covoare. I-am dat 100 de lei arvună. În fiecare săptămână venea cu suta înapoi și spunea că nu-l mai face. L-am întrebat dacă e prea ieftin și a zis că l-ar face pe 700 de lei. I-am spus că îi dau banii și l-a terminat. A făcut un lucru, da-i-ar Dumnezeu sănătate, de pot lucra orice cu el”, a spus tanti Florica.

Ea a spus că a avut copilărie grea, având un tată căzut la pat fără o mână și un picior. ”Zicea tătuțu, cotă (caută) să nu furi de la oarecine un creion, că nu știu ce-ți fac!”. Învățătoarea mi-a cumpărat creion și caiet. L-am împărțit în trei: matematică, română și gramatică. Și așa am crescut. Învățătoarea a fost de aici din deal, încă trăiește și acum. A venit și le-a spus părinților să mă dea la școală mai departe, dar tătuțu a zis că nu are bani. El era căzut la pat, așa că nu am mers mai departe cu cartea”, și-a mai amintit femeia. 

Tanti Lenuța are 2 copii și câțiva nepoți. Supărarea ei, deși înțelege că vremurile s-au schimbat, este că tinerii pleacă să își facă ”un loc” în alte țări. ”Mulți copii au putut merge la școală pentru că Ceaușescu le-a dat șanse. Le dădea de lucru. Nu mergeau oamenii în altă țară să lucre. Fata mea are două fete. Una e măritată după un spaniol și trăiește în Spania. Astalalta are un olandez. Noi am fi vrut  să meargă după români, dar bine că se înțeleg. Îs băieți deștepți. Atunci nu te teme că nu mergea nime în altă țară. Le da de lucru Ceaușescu și sâmbăta și duminica, și mai bine a fost așa. Cât a fost Ceaușescu știau oamenii de poruncă. Și amu e bine. Doamne dă-i sănătate și lui Iohannis că așa frumos vorbește. Și aceștia pe care îi avem îs buni și fac și ei cât pot, dar și oamenii îs mai răi, că nu prea mai lucrează”, a mai spus tanti Florica.