Accidentul aviatic de la Vlădeasa, din 1970, a fost ținut secret de Nicolae Ceauşescu. Oamenii au fost lăsați să moară acolo și nimeni nu i-a căutat la timp.  Printre puținele fotografii făcute au fost realizate în 1971. 

Accidentul din 4 ianuarie 1970 s-a produs în masivul Vlădeasa, judeţul Cluj. Un avion de linie care zbura de la Bucureşti la Oradea s-a prăbuşit în masivul Vlădeasa. 20 de oameni au murit, deşi 8 au supravieţuit, dar frigul i-a răpus.

Zborul RO-35 a plecat de la Bucureşti la ora 13.00, având la bord 21 de pasageri, dintre care 6 membri ai echipajului.

”Era un pilot militar, un locotenent colonel, care zbura şi la transport pasageri. A vrut să grăbească puţin aterizarea. Adică ce înseamnă chestia aceasta? N-a vrut sa mai urmeze standardul de aterizare pe radar”, spune instructorul de pilotaj Gheorghe Manicea, conform Digi 24.

Pentru că era ceaţă, avionul s-a izbit de versant. Aurora Şinca, o jurnalistă din Oradea, îşi aştepta soţul acasă cu acel avion.

”Pe vremea lui Ceauşescu, toate aceste accidente erau cam ascunse, secretomania Securităţii şi a oficialităţilor nu ne-a permis sa aflam nici măcar faptul ca aveam aparţinători în avion”, a spus ea.

Numai după trei zile s-a aflat de avionul prăbuşit. Răniţii au fost şi atunci abandonaţi în zăpadă şi frig.

”Opt au fost în viaţă după momentul impactului. Şi trupurile găsite au fost, foarte multe, aproape intacte. Autopsiile au relevat că cei opt au murit ulterior impactului, din cauza frigului. De ce? Pentru că trei zile după accident perimetrul a fost închis", a spus şi jurnalistul Adrian Crio.

Un singur rănit a supravieţuit, care a ajuns la poalele muntelui după câteva zile, cu genunchiul zdrobit şi o mână fracturată.

Supravieţuitorul accidentului se numeşte Ludovic Alexandru Sarkadi, care avea atunci 43 de ani. Timp de trei zile, Sarkadi s-a târât prin zapada şi a mers pe cursul unui pârâu, până la Scrind Frăsinet, unde a fost găsit de muncitori forestieri.

El a emigrat în Germania şi nu se mai ştie nimic de el.

Poze realizate în 1971, după mai bine de un an de la prăbușirea avionului, de Miklós Telegdi. Acestea au fost donate arhivei Azopan de către Áron Telegdi-Csetri.