Sunt multe povești legate de locurile din Apuseni, unele sunt fantasmagorice, unele îți aduc zâmbetul pe buze, iar altele te fac să lăcrimezi de-a binelea.

Unul dintre cele mai frumoase și îndrăgite obiective din Apuseni este Mocănița, trenul care a schimbat viața moților și care timp de 10 ani a fost principala cale de transport marfă și călători pentru locuitorii zonei.

În timpul Imperiului Austro-Ungar, mai exact, între anii 1910 și 1912, a luat ființă unul dintre cele mai importante și îndrăgite monumente istorice din Apuseni - Mocănița. Trenul avea să fie pus în funcțiune la data de 20 iunie 1912 și a circulat fără întrerupere între Abrud și Turda până în anul 1999, urmând ca în anul 2006, să fie înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba, sub denumirea „Ansamblul Calea Ferată Îngustă Abrud-Violm”. 

Sunt mulți care au reușit să prindă vremurile în care Mocănița Apusenilor circula neîntrerupt pe șinele de tren, iar poveștile acestora sunt de neprețuit și nu avem cum să ne săturăm de imaginile create prin cuvintele lor. 

Spre exemplu, un clujean a povestit una dintre experiențele sale cu Mocănița Apusenilor ce a avut loc undeva în jurul anilor 1987-1988 atunci când se întorcea din minivacanța de 1 mai. 

„În 87-88, cred, mă întorceam din minivacanța de 1 mai pe care am petrecut-o la Rimetea/Trascău. Am făcut 8 km până la gara din Buru, unde urma să urmcăm în Mocănița să mergem la Turda. Când a sosit în Buru, ne-am speriat! Era plin ochi de oameni, până și pe trepte, dar cel mai fantastic a fost să vedem oameni ce ședeau sau stăteau întinși pe acoperișul vagoanelor. Și cu unii dintre aceștia din urmă am avut noroc, recunoscând câțiva prieteni, care strigau și ne făceau semn cu mâna să urcăm lângă ei. Așa că le-am întins rucsacii, după care ne-au ridicat și pe noi pe acoperiș. Mare ne-a fost bucuria întâlnirii. Apoi a urmat o sperietură când am observat că tunelul de care ne apropiem e atât de jos, încât s-ar putea să ne strivească, dar am scăpat fără probleme, executând cu toții un <>, ca-n armată. Mirarea ne-a fost enormă și imensă, însă, când după ce am ieșit din tunel, un bărbat pe bicicletă, ce pedala pe drumul de lângă cel de fier, a făcut un semn către mecanicul de locomotivă, după care acesta a încetinit și chiar a oprit trenul, așteptându-l pe biciclist, care a întins vehiculul către locuitorii primului vagon, ca mai apoi să urce și el tot acolo. Mamă, așa ceva nici în povești nu am auzit. 

Dar să nu credeți că aici se termină istoria acelui drum cu pățănii nemaiauzite. Pentru că a gara din Mihai Viteazu/Sânmihai, unde așteptau zeci de oameni să urce în tren. Printre oamenii obișnuiți, am observat o pereche, ambii erau înalți și cu părul deschis la culoare - tipicul nordicilor. Când bărbatul ne-a observat, a rămas faptic cu gura căscată câteva secunde, după care și-a întins rapid  mâna după aparatul de filmat ce-i atârna la gât, l-a desfăcut și a început să facă acele serii de mișcări tipice unui aparat mecanic de fotografiat. Pe când a terminat noi eram deja departe, nu-l mai vedeam din cauza celorlalți oameni de pe peron… Sunt curios dacă au apărut undeva acele imagini sau au rămas doar într-un album privat, ca delectare a câtorva perechi de ochi curioși.”, a povestit clujeanul. 

Nu știm ce s-a ales de acele poze, dar putem să vă oferim două fotografii în care clujenii se relaxau pe vagoanele Mocăniței în timp ce se deplasau către destinația unde trebuiau să ajungă.