Clujul a fost lovit în mod repetat de epidemiile de ciumă, de-a lungul istoriei, unele dintre ele fiind devastatoare. 

În 1585, în urma epidemiei de ciumă, prima documentată, cimitirul din Piața Unirii, amplasat pe latura de nord a Bisericii Sfântului Mihail, unde acum este piatră cubică, a devenit arhiplin. Atunci s-a decis să fie deschis un nou cimitir.

Istoricul Cristian Manolachi a relatat că decizia de a deschide un cimitir în afara zidurilor cetății a fost luată de Consiliul Celor 100 de Bărbaţi, care administra oraşul. Pentru că cimitirul ”era oricum arhiplin, iar îngroparea acolo a morţilor şi transportarea lor prin centrul oraşului se presupune că generau alte şi alte cazuri de îmbolnăviri. Aşa a apărut cimitirul Hajongard, în 1585, care dăinuie până astăzi”.

Cimitirul central este cel mai mare din Europa și s-a extins foarte mult de atunci. Acum ocupă 14 hectare. 

A doua epidemie de ciumă a fost în 1738, când autoritățile maghiare au fost înființate puncte de carantină, dar oricum boala a făcut prăpăd. Atunci 20% din populație a murit.

Istoricul Cristian Manolachi spune că în unele orașe ale Transilvaniei jumătate din populație a murit atunci. ”Autorităţile luau diferite măsuri şi enumerăm aici arderea deşeurilor, punerea în carantină a străinilor care vizitau respectivele oraşe ori stropirea cu oţet a monedelor care circulau în zona respectivă”.

Clujenii au ridicat după acest episod într-o piaţă o statuie închinată Fecioarei Maria (foto), care apoi a fost mutată în Mărăști în fața bisericii Sf. Petru. Epidemia s-a terminat în 1742 și au murit peste 40.000 de oameni în toată Transilvania. 

Ultimul episod de ciumă a avut loc în 1885, după care a fost realizat și primul sistem de alimentare centralizată cu apă potabilă al orașului.