Piața Unirii acum 100 de ani era un loc pentru oameni, cu umbră, bănci, adică un spațiu de relaxare. Acum, este un loc al comerțului, plin de terase, zone fără pic de umbră și beton. 

O fotografie extraordinară, surprinsă în perioada Interbelică, ne lasă să vedem cât de pitorească era Piața Unirii în acei ani. Doi domni la cosum stăteau de vorbă pe o bancă, lângă grupul statuar Matei Corvin. În fundal se vede Hotelul New York, devenit ulterior Continental. Piața Unirii era plină cu verdeață, dar și copaci, care țineau umbră în zilele toride de vară. 

După Revoluție, a urmat perioada Gheorghe Funar, care a săpat o groapă uriașă în Piața Unirii și a vopsit băncile. Lucrurile au revenit la normal după 2004, dar apoi Primăria a pus la cale pietonalizarea centrului, reușită într-o mică măsură. Costul plătit a fost pierderea zonelor verzi din Piața Unirii și Bulevardul Eroilor. 

Tot spațiu a fost dar în chirie celor cu terase, care fac bani frumoși pe spatele clujenilor. În rest, în timpul zilei, în Piața Unirii nu au ce căuta pentru că temperaturile sunt infernale.