Ne întoarcem în Clujul de altădată, la o comunitate de legendă a orașului, prin intermediul unor fotografii sublime. Vorbim despre hoștezeni, vechii grădinari de seamă ai Clujului, cunoscuți pentru priceperea și hărnicia care îi caracteriza. Hoștezenii aveau încă din perioada modernă statutul de orășan-grădinar, preluând, în sec. al XIX-lea, în cadrul cunoștințelor agricole pe care le aveau și din tehnicile agricole de la legumicultorii bulgari stabiliți în zona Clujului.

Prima imagine datează din anul 1959 și este intitulată „Două femei în port de sărbătoare caracteristic hoștezenilor”, autorul acesteia e Nicolae Moraru, însă fotografia e deținută de Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj.

Două femei din comunitatea de hostezeni îmbrăcate în port de sărbătoare. Portul este compus din năframă pe cap, cămașă croită strânsă pe trup, cu mâneci adunate în manșete strâmte, ornamentate cu mici volănașe și dantelă, vestă (laibăr), fustă, șorț plisat, cizme. Deși portul reține structural vechiul port țărănesc maghiar croiul cămășii, al fustei, tehnicile și materialele utilizate în confecționarea acestui port indică puternica influență a portului citadin. Hostezenii sunt o comunitate de origine germană, foarte redusă numeric azi, stabilită în suburbiile nordice și estice ale cetății Cluj, în lunca Someșului, încă din sec. al XIII-lea, o populație maghiarizată, azi asimilată, de confesiune reformată. Hostezenii aveau încă din perioada modernă statutul de orășan-grădinar, preluând, în sec. al XIX-lea, în cadrul cunoștințelor agricole pe care le aveau și din tehnicile agricole de la legumicultorii bulgari stabiliți în zona Clujului, se arată în postarea publicată pe pagina Clujenii și Clujul.

A doua imagine a aceluiași autor este intitulată „Hoștezence pe stradă îmbrăcate în port de sărbătoare”, Cluj, 1959.

Hoștezence fotografiate trecând strada. Se poate observa portul de sărbătoare specific comunității hoștezenilor în mijlocul secolului al XX-lea. Portul păstrează elemente ale portului tradițional în structurarea sa, croiul și materialele din care sunt confecționate indicând apartenența la mediul citadin. Portul este compus din: năframă, cămasă cu guler cu volănașe, poale, fustă, surț plisat, vestă din catifea cusută cu motive florale alcătuite din mărgele, se arată pe aceeași pagină.

Hoștezenii aveau organizații cu structură ierarhică asemănătoare breslelor

Comunitatea hoştezenilor avea un mod de viaţă aparte, care îmbina elemente caracteristice culturii ţărăneşti şi celei citadine, viaţa comunitară fiind organizată pe zone/cartiere un rol deosebit revenindu-le diferitelor instituţii comunitare. O astfel de instituţie era Asociaţia Funerară ,,Kalandos”, organizaţie cu structură ierarhică asemănătoare breslelor, cu reguli bine stabilite. Activitatea principală a asociaţiei consta în asigurarea decentei desfăşurări a înmormântării membrilor organizaţiei şi poate fi documentată începând cu secolul al 16-lea şi continuând până în anii 1940.

O altă instituţie importantă era corul Bethlen Gábor Földész Dalkör, înfiinţat în 1886. În cazul hoştezenilor, tehnicile tradiţionale de cultivare a pământului şi de creştere a animalelor coexistau cu tehnici evoluate, intensive: ei cultivau soiuri de legume autohtone, dar cunoşteau şi sistemele de irigaţie folosite prima oară de către grădinarii bulgari. Participau la diferite cursuri pentru a se perfecţionaliza, iar cele învăţate le puneau în aplicare. Portul caracteristic al femeilor hoştezene funcţiona ca un logo comercial, o garanţie a legumelor proaspete, păstrate peste iarnă în gropi sau prelucrate (varza murată), şi vândute în pieţele Clujului.

Comunitatea de hoștezeni a fost afectată de industrializarea din 1920

Pe lângă muncile agricole şi cele legate de creşterea animalelor, bărbaţii se ocupau şi cu cărăuşitul lemnului şi nisipului. Schimbările intervenite într-un ritm accelerat începând de la cumpăna secolelor 19–20 (industrializarea, construirea căii ferate, extinderea oraşului) au influenţat într-un mod diferit comunităţile hoştezene din diferite zone ale oraşului, ritmul de îmburghezire şi cel de preluare a elementelor citadine fiind diferit. Modul de viaţă al hoştezenilor suferă schimbări drastice la mijlocul secolului al 20-lea: în urma colectivizării, agricultura şi creşterea animalelor se restrâng, iar generaţiile tinere se orientează spre noi ocupaţii.

Urbanizarea comunistă a distrus complet comunitatea hoștezenilor

Ultima mare lovitură pentru modul de viaţă al fermierilor hoştezeni o reprezintă urbanizarea agresivă, în urma căreia în locul gospodăriilor şi fermelor hoştezene se construiesc noile cartiere ale Clujului (Pata, Mărăşti). Aceste schimbări extrem de rapide şi profunde au fost cercetate de numeroşi specialişti, mai ales sociologi, şi documentate de artişti prin fotografii cu un impact zguduitor, o serie dintre acestea find prezentate nu demult. Conţinând fotografii de arhivă, expoziţia organizată de Muzeul Etnografic al Transilvaniei în parteneriat cu Asociaţia Etnografică ,,Kriza János” prezintă ultima perioadă a modului de viaţă tradiţional specific hoştezenilor.

Sursă text: Muzeul Etnografic al Clujului

Sursă fotografii: Clujul și clujenii