Croco Cafe a făcut parte din epicentrul boemei clujene alături de cafeneau Arizona și barul Pescarul în anii '70. 

Generații întregi de studenți au frecventat Cafe Croco, cafeneaua închisă după 1989 era situată vizavi de actuala Casă de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” din Cluj-Napoca. Studenții care mergeau la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” făceau pauze de la studiu și veneau la o cafea.

O clujeancă descrie perfect atmosfera de pe atunci, din Piața Păcii, unde erau cele mai „faine povești”: „Era Autoservire, în stânga puțin era o mică tutungerie (acum e casa de schimb valutar) și mai în stânga era "Spicu", de unde cumpăram pâine, iaurt (când era) și perețchi (covrigi cu sare). La Autoservire intrai și dacă va puteți imagina, pe mijloc de la jumătatea magazinului în stânga era un stand cu apa minerală, conserve, chestii de menaj, luai din dreapta un coș împletit în fâșii de plastic colorate iar casierița era în mijlocul sălii, în capătul standului. 

Adică făceai roata prin dreapta, ca să ajungi la ea. Se dădea 1/2 pachet de unt/ persoană/lună (când găseai). De câteva ori am stat cu ai mei exact unde mătură cele două doamne cu halat alb la coadă toată noaptea, cu un scăunel.

Noi, copiii eram în extaz: să stai noaptea pe stradă ca să-ți asiguri un loc, să poți cumpăra ce știu eu ce, probabil carne, că auzeai că ‘se bagă’. Sincer, anii '70 si '80, copilăria noastră au fost vremuri faine, chiar dacă uneori unele altele ne lipseau. Poate le apreciam mai mult. Iar pe terasă la Croco... cele mai faine povești!”

Foto. András Vajda/Amintiri din vechiul Cluj