O fotografie de demult prezintă modul în care femeile spălau hainele la râu. Desigur că era extrem de dificil și de multe ori munceau jumătate de zi, pentru ca cei din casă să aibă haine curate. 

Spălarea hainelor la râu era o practică obișnuită în trecut, înainte de popularizarea mașinilor de spălat automate și a facilităților moderne. 

Procesul varia în funcție de zona geografică și de resursele disponibile, dar în linii generale, spălarea rufelor la râu implica mai multe etape. 

Este foarte important să fie ales locul potrivit. Oamenii mergeau la un râu sau la o sursă de apă curgătoare pentru a spăla hainele. Alegerea unui loc cu apă curată și proaspătă era esențială pentru a obține rezultate bune.

Înainte de a le scufunda în apă, hainele erau sortate în funcție de culori și nivelul de murdărie. Acest lucru ajuta la evitarea decolorării și a transferului de murdărie între haine.

Hainele erau umezite înainte de a fi scufundate în apă, iar uneori erau lăsate la înmuiat pentru a permite murdăriei să se desprindă mai ușor.

Săpunul era frecat pe haine sau dizolvat în apă pentru a crea o soluție spumoasă. Acesta ajuta la îndepărtarea petelor și a murdăriei.

Hainele erau frecate manual pentru a îndepărta murdăria. După aceasta, erau clătite în apa râului pentru a îndepărta săpunul și reziduurile.

Hainele erau apoi stoarse pentru a îndepărta excesul de apă. Uneori, acest proces era realizat prin rularea hainelor într-o cârpă sau prin folosirea unor dispozitive de stoarcere.

Hainele erau întinse la uscat pe malul râului sau pe o sfoară întinsă între copaci. În funcție de condițiile meteo, uscarea putea dura câteva ore sau mai mult.

Spălarea hainelor la râu nu doar îndeplinea o necesitate practică, ci era și o activitate socială, oferind oportunitatea pentru interacțiune și schimb de informații între comunitate. Cu evoluția tehnologiei, această practică a fost înlocuită treptat de mașinile de spălat automate și alte facilități moderne.