Cartierul Grădini Mănăștur din Cluj-Napoca, situat în zona străzii Calea Mănăștur, era o oază de verdeață a Clujului de demult, păstrată într-o oarecare măsură.

Deși are numele de cartier, zona în sine este considerată ca făcând parte din cartierul Mănăștur. Situat în sud-vestul orașului, este o zonă de tranzit cu trafic intens. La est este învecinat cu centrul orașului, la nord cu Cartierul Plopilor, la vest și sud-vest cu cartierul Mănăștur, la sud cu cartierul Zorilor și cimitirul din Mănăștur.

Până la 1895 era o suburbie a Clujului, cu case și cu grădini. Zona a cunoscut o perioadă de dezvoltare în secolul XIX, când au fost construite fabrica de bere (1878), clădirea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (1869) și mai multe școli. În 1914 a fost construită Biserica cu Cocoș, de pe Moților.

În deceniile 1970-1980 a fost construită în partea de nord și vest a cartierului o zonă de blocuri. Aici s-a trecut la demolarea caselor și grădinilor mari pe care le aveau oamenii. Procesul nu s-a limitat la zona Plopilor și s-a extins în tot satul Mănăștur, care a fost pus la pământ. 

Oamenii care au primit apartamente din partea regimului comunist stăteau în chirie

Adevărul este că autoritățile comuniste au distribuit apartamente celor expropriați forțat sau familiilor care munceau în oraș, dar toată lumea locuia de fapt în chirie. Nimeni nu era proprietar. După Revoluție, s-a făcut vânzarea acestor apartamente la prețuri de 75.000 - 80.000 de lei, sau chiar mai mult. Acești bani reprezentau agoniseala de o viață a familiilor din acei ani.

O clujeancă ne-a relatat și drama prin care a trecut familia ei, care este și drama altor clujeni cu terenuri și case. ”Familia mea a avut o grădină pe strada Dunării, de 600 de metri pătrați. Am fost expropriați și am primit 3000 de lei de la comuniști. Alții nu au primit nimic. Nu toată lumea a primit apartamente, așa cum se spune. Sunt mulți care nu au primit nimic. Eu aveam 20 de ani în 1988 și am făcut cerere să primesc o locuință și nu mi-au dat pentru că nu sunt căsătorită. Fratele meu la fel a pățit”, ne-a spus aceasta, care a dorit să își păstreze anonimatul.

După Revoluție, aceste locuințe construite de regimul comunist au fost vândute. Cei care nu au avut putere financiară le-au părăsit, fără să știe ce valoare vor avea peste ani.

Apartamentele au ajuns în fondul locativ de stat, aflat la discreția Primăriei Cluj-Napoca. ”Toată lumea știe că în anii de după Revoluție s-au făcut multe afaceri necurate cu apartamente din acest fond. Toată lumea care venea în oraș primea unul cu lejeritate, numai clujenii nu primeau. Era o mafie. Toți care veneau pe diverse filiere de rudenie erau favorizați, iar clujenii vechi au avut de suferit. Eu știu multe cazuri”, a mai spus clujeanca anonimă.

Așa s-au dat foarte mult locuințe din centrul orașului, care au fost cumpărate și vândute pe sute de mii de euro după 2010.