Construită de iezuiți în secolul XVIII, pe Canalul Morii, din vechea Moară de Hârtie situată între Parcul Rozelor şi Parcul „Iuliu Haţieganu" au mai rămas în picioare doar câţiva pereţi. Asemeni altor monumente din județ aflate pe teren privat, o istorie a Clujului valoroasă, de sute de ani, se prăbușește sub ochii noștri. 

De zeci de ani specialiștii au recomandat demersuri pentru includerea monumentului într-o funcţiune cu caracter public, prin care să se lege obiectivul de Canalul Morii. Moara de Hârtie a făcut parte din reţeaua de mori pentru care a fost săpat Canalul Morii, o deviere a Someşului menită să aducă apa care să pună în mişcare mecanismele de măcinare. Clujenii care au copilărit în anii ‘50 în zonă şi s-au scăldat în apele care atunci nu erau atât de murdare ca în ultimii ani îşi amintesc de moara încă funcţională.

Construcția este realizată din cărămidă și piatră, cu fundații din piatră. Clădirea avea plan dreptunghiular cu acoperiș în două ape. Prima destinaţie a morii a fost cea care i-a dat şi numele, anume producţia de hârtie. Mai târziu a măcinat ardei, iar în ultima perioadă a fost utilizată ca depozit pentru Cooperativa Arta Jucăriilor. În zilele noastre, au mai rămas în picioare doar câţiva pereţi aflați într-o avansată stare de degradare. 

Astăzi, vegetaţia deasă a înconjurat zidurile, iar un gard înalt a fost pus de jur împrejurul ruinei ce a mai rămas din cea mai veche clădire cu caracter industrial din Cluj. 

Foto. Fotografii realizate în anul 1963/Institutul Național al Patrimoniului