Cărțile bune erau greu de obținut pe vremea comunismului, astfel că doritorii ofereau diverse bunuri, de multe ori sustrase din alte fabrici, pentru a câștiga favorurile celor care lucrau la Centrul de Librării Cluj.

Unul dintre aceștia era cunoscutul jurnalist clujean, Sorin Grecu, autorul mai multe cărți apreciate. 

Sorin Grecu a relatat un episod din scurta lui carieră de angajat la Centrul de Librării Cluj.

"Prima ninsoare în comunism, o poveste!

Prin 1987 reușisem să mă transfer la Centrul de Librării Cluj, după o suferință cruntă, de cinci ani, ca paznic de noapte, la Cooperativa METALURGIA sau URGIA METALULUI! Deși pe post de muncitor necalificat (cu Filologie) eram deja boier, fiindcă se trăia bine cu Shogunașii, Vracii și Jurnalele de la Păltiniș, ce aprindeau pe atunci spiritele românilor. Asta pentru că eu, ins fără deprinderi materialiste, fusesem silit de către șefele mele - de la Librăria de pe Fabricii - să nu mai ofer asemenea minunății, fără să primesc o mică atenție în schimbul lor, nu de alta dar le stricam piața, mai ales că tot Clujul venea deja la mine pentru asemenea cărți!

Țin minte, un cititor pasionat de lectură de la IRIS - celebra fabrică de porțelan - îmi aducea, nici mai mult, nici mai puțin decât servicii de porțelan, sustrase din fabrică, în schimbul lor! Și, se pare, tocmai această patimă pentru cărți l-a băgat în pușcărie fiindcă individul fusese atenționat de către șefi să se mai oprească din furat! Iar omul, cu un ghinion teribil, se pare că abia ce subtilizase un astfel de serviciu, rar și scump - ca să-l aducă subsemnatului - când s-a împiedicat și l-a făcut țăndări, fapt ce a pus capăt răbdării șefilor, care l-au băgat în pușcărie!

Și, pentru că nimic din ce e obținut pe căi ilegale nu se păstrează, aflați că, pe lângă apartament, și cele două-trei servicii spectaculoase de porțelan, primite de la bietul om, le-am cedat primei soțiii, cu ocazia divorțului.

Dar - pentru că e vorba de prima ninsoare, asociată de mulți cu prima iubire nevinovată - să vă povestesc o întâmplare tare de tot. Aveam ca și colegă o minunată doamnă C., femeie din popor și nevastă de ofițer de artilerie (care trăgea din toate pozițiile, dar mai mult afară decât în casă), fumătoare pasionată și care-și mai oblojea rănile conjugale prin cantități enorme de cafea - naturală, că doar eram la librărie - și de țigări. Ei, bine, tocmai cu prilejul unei superbe prime ninsori, d-na C., ieșise în pragul librăriei și fuma cu aer melancolic. Iar la un moment dat, aceasta îngână, ca pentru sine, revărsându-și, parcă, toată frustrarea acumulată în lunile de când soțul nu i-a mai oferit afecțiune: NINGE, LINGE…”.

Foto: Colorizată