Minunata biserică de lemn din Apahida ”a adus” muntele în locul în care începe Câmpia Transilvaniei - FOTO

Biserica de lemn din Apahida este o adevărată nestemată locală apreciată de toată lumea. Lăcașul de cult are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Culmea este că edificiul-monument istoric din această localitate în care începe Câmpia Transilvaniei este unul ”de munte”, atât tipologic, cât și prin esența lemnoasă folosită de meșterul constructor. Probabil în acele vremuri numai așa au putut fi rânduite lucrurile, pentru că era mai ușor să se procure lemn decât alte materiale de construcții.

Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Apahida a fost construită târziu, la începutul secolului al XIX-lea, în 1806, în satul preponderent românesc din apropierea Clujului, sat atestat documentar încă din 1263. La acea data, 1806, probabil în urma deteriorării bisericii mai vechi din lemn, intermediară sau poate chiar cea pe care o menționează recensământul ecleziastic din 1733, o nouă biserică devenise necesară, întrucât comunitatea avea aproape 700 de enoriași.

Biserica de lemn din Apahida a fost construită de meșterul Ioan Ghiran din Nadăș și este clădită cu bârne de brad, îmbinată atât în cheotori drepte, cât și în cheotori nemțești. Ea are un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos și naos, la corpul central al construcției adăugându-se altarul poligonal, bine proporționat și simetric situat, cu unghi în axă.

Pronaosul este tăvănit, cu grinzile bine îmbinate, peste care se ridică stâlpii de susținere ai sveltului și elegantului turn clopotniță, specific zonei Călatelor, chiar dacă între comunitatea comanditară și meșterii lui Ghiran vor fi intervenit multe solicitări de compromisuri. Turnul este prevăzut cu o galerie deschisă, cu arcade semicirculare, de toate părțile, peste care se ridică spre cer coiful octogonal al turlei, încununate de o cruce mare, fără turnulețele caracteristice zonei de proveniență.

Naosul, partea principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos, seamănă cu cele întâlnite în Nadășu sau Aghireșu.

Descrisă prima dată de harnicul cercetător Atanasie Popa, în 1931, biserica adăpostea vechi icoane datând din secolul al XVIII-lea, preluate din mai multe biserici de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului.

Biserica a fost pictată în anul 1808 de Ioan Pop din Ungurași, azi Românași, județul Sălaj, pictură în ulei pe pânză. Din păcate pictura prezintă un grad avansat de degradare și se mai distinge doar într-o mică parte a bisericii.

În anul 1917, în decursul primului război mondial, austro-ungarii au confiscat din biserică cele 2 clopote mari, lăsând-o cu clopotul cel mic și cu toaca. După unire, în anul 1924 credincioșii au reusit să cumpere un clopot cu suma de 10.196 lei.

Biserica poate fi vizitată pe strada Crișan, din comuna Apahida.