Proprietarul ziarului ”Clujul”, care apărea în anii 1920 - 1930, a fost acuzat de un clujean de înșelăciune cu bilete la o tombolă cu autoturisme. Astfel de idei de afaceri erau la modă în acele vremuri, dar de multe ori ascundeau înșelăciuni.

Un clujean care a participat la tombolă a reclamat că mașina expusă în Piața Unirii și cea câștigată de el nu seamănau.

Cel acuzat de înșelătorie era chiar patronul ziarului Clujul, Alexandru Anca, care apoi a încercat să își apere imaginea în propria publicație. 

”Se zice că juriștii nu se nasc pe garduri, ci eminenții acestei categorii văd zorile vieții numai la zile mari. Pentru că un adevărat jurist contează în cadrele umanității mai mult chiar decât un artist mare și distins. El se naște cu acel simț divin al dreptului și dreptății, după cum muzicantul se naște cu acea putere aperceptivă a sunetelor și după cum pictorul vede lumina zilei cu acel intuiționalism a toate cuprinzător al culorilor.

În dreptul penal mai ales a stabili și a califica elementele constitutive ale înșelăciunei este un lucru foarte greu.

Aparența adeseori înșeală. - Adeseori judeci și pipăi greșit. — Atingi coaja în loc să te cobori până la miez.

Nu de puține ori cultura înaltă și înțelepciunea este portafulgerul amăgirilor și fraudelor de orice soiu.

Categoria „fraudă" joacă cel mai mare rol și în condamnarea penală a lui Alexandru Anca, care a fost osândit la 6 luni recluziune și 100.000 Lei despăgubire spre surprinderea tuturor, pentru o pretinsă manevră imorală de a se îmbogății în mod ilicit pe spinarea unui șofer câștigător în loterie a unui automobil vechi și rău în locul unuia nou și bun.

Însă se pune întrebarea: fost-a acest șofer să întrebe personal pe d-l Alexandru Anca, spre a se convinge asupra identității automobilului ce urmează să se tragă la loterie?

Deaceea nu contează depoziția d-lui Zamfir Saraga care era totodată și advocatul reclamantului, care-a spus, că a cumpărat un bilet în Piața Unirii din Cluj, unde era expus un automobil nou, arătat de oamenii lui Anca ca mostră. Și nu contează nici depozițiile similare a celorlalți martori, deoarece nici unul n-a fost să constate identitatea automobilului adevărat.

Dar întrebăm: cu ce s-a îmbogățit Alexandru Anca din această afacere de loterie?

Cu nimic...

Din contra: a pus la loterie un automobil de-al său, care valora atunci cel puțin 70,000 Lei, - care valoare prin aranjarea loteriei a pierdut-o, - complectamente, d-l Anca personal.

Să nu se uite înainte de toate nu lucru: d-l Alexandru Anca a primit permis pentru loteria de 200.000 Lei însă a vândut bilete în valoare de circa 130.000 Lei, dintre care 60.000 Lei a predat în folosul Catedralei ortodoxe din Cluj, iar restul de 70.000 Lei au fost cheltuielile cu aranjarea acestei loterii, precum și cu afișarea ei. De ce Tribunalul Cluj n-a ținut cont de cheltuielile multiple, pe cari le-a reclamat afișarea și propaganda acestei loterii ? Pentru ce nu i s-au consultat registrele precum și gestiunea generală în această afacere, presupusă veroasă? Pentru ce a fost audiat ca expert numai unul singur și anume d-l Emil Blaga, care a spus, că, - deși afirmațiunile îl contraziceau - cum că automobilul nu valorează cine știe ce, deși automobilul în chestiune își avea valoarea sa și intrinsecă și extrinsecă. Căci trebuie să se știe că automobilul prezentat de d-l Anca prezintă toate caracterele unui prototip bun de automobil fără discuție și în afară de orice conziderent.

Sentința severă a Tribunalului Cluj a ucis un om cinstit. Căci condamnarea lui Alexandru Anca înseamnă mai presus de orice vexarea intereselor românești în Ardeal și distrugerea negoțului românesc pe aceste meleaguri și așa atât de înstrăinate și primejduite.

Escrocheria lui Alexandru Anca este în cazul prezent exclusă și prin împrejurarea, că autoritățile nu au controlat deloc identitatea automobilului, ce urma să fie tras (la loterie... Numai în cazul acela loteria ar fi fost falsă, dacă s-ar fi prezentat un alt automobil, decât cel anunțat în controalele loteriei existente...

Însă neexistând un alt automobil anunțat, nu se poate vorbi de fraudă și de înșelăciune, atâta timp cât nu există elementele acestor infracțiuni...

Cu atât mai mult afirmăm aceste, cu cât nici martorii nici experții lui Alexandru Anca n-au fost toți audiați în acest proces, deși în acest proces trebuia să figureze cel puțin trei experți.

Cine și-ar putea închipui, că șoferul are 80% șanse de a câștiga procesul, iar Alexandru Anca numai 20%?... Desigur nimeni. E cert, doar că între drept și dreptate este adeseori un mare abis... Și atunci își arată nedreptatea colții...

Un jurist”, este descris cazul în publicația Clujul, din 2 noiembrie 1930.

Interesant este că publicația Clujul, un ziar săptămânal cu tiraj de 10.000 de exemplare, era condusă ca director- proprietar chiar de cel care apărea în articol, Alexandru Anca, drept presupusul ”țepar”.