Clujul are multe tradiții frumoase, însă printre cele mai speciale se numără cele legate de nuntă.

În lumea satului, plecarea tinerei mirese din casa părintească reprezintă întodeauna o schimbare radicală pentru mireasă dar și pentru ambele familii.

Pe vremuri, ziua nunții era marcată cu mai multe momente ceremoniale, păstrate și acum în unele zone. Printre acestea se numără și strigăturile tradiționale.

,,În zona Turda, între producțiile literare, remarcăm feluritele orații dedicate celor mai semnificative momente din ceremonial: strigăturile la steag, la mireasă, la mire, la soacră, la naș, la socăciță – denumite local „descântecă”. Acestea sunt uneori cu caracter dialogat și, bineînțeles, includ și „descânteca găinii”, afirmă dr. Zamfir Dejeu, în volumul „Din repertoriul de nuntă”,  potrivit Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

Cum sună un astfel de descântec: 

,,Mireasă, floare de crin

Tânără meri la străini,

D-amu așa merg fetele, 

Tinere ca florile.

Nici nu s-s înflorite tare, 

Se topesc de brumă mare.

Miresuță, floare albă

Până nu ieși din ogradă

Ascultă de sfatu' meu,

Că nu te-oi învăța rău

Soacrele-s mame străine,

Ce lucri să lucri bine.

Din gură să nu zâci multe

De pășât să pășăști iute.

Frunză verde amăre

De când lumea-o fost așe…”

Foto: Alai de nuntă în Cara, județul Cluj /Colecția „Rusu Valer Milu”/Arhiva CJCPCT Cluj