Oțelarii din Câmpia Turzii erau oameni de vază în oraș, iar meseria era una dintre cele mai râvnite. Activitatea prospera, dar după Revoluție interesele mondiale nu au mai coincis cu cele locale. iar acum combinatul este o ruină.

Combinatul Industria Sârmei a fost deschis în anul 1920. Ea era destinată producerii de sârmă şi cuie din zona Transilvaniei, unde nu există o intreprindere similară. Aşezarea ei în centrul Transilvaniei, înlesnea aprovizionarea cu materii prime necesare pe principalele artere de circulaţie ale ţării.

Prin Câmpia Turzii trecea conducta de gaz metan Sărmăşel-Turda, devenind o sursă ieftină pentru utilităţi -abur, energie electrică, iar prin faptul că zona era neindustrializată, societatea a putut achiziţiona în condiţii avantajoase terenurile şi forţa de muncă.

La început au fost puse în funcţiune: trăgătoria de oţel moale şi fabrica de cuie (1921). În anul 1922 a fost pus în funcţiune laminorul de sârmă, primul de acest fel din România.

Profilul de producţie al întreprinderii a fost lărgit an de an prin dotări cu utilaje ce au asigurat noi sortimente cerute de piaţă: oţel moale, sârme subţiri până la 0,5 mm, cuie speciale şi sârmă de cupru (1924), oţel balot (1925), arcuri de mobilă (1926). Tot în 1926 se pune în funcţiune secţia de zincare a sârmelor şi a sârnelor ghimpate.

În anul 1928 începe instalarea oţelăriei, trăgătoria de oţel tare, se măreşte secţia de zincare şi se construieşte o centrală termoelectrică.

Au urmat o serie de noi investiţii (dezvoltarea trăgătoriei de oţel tare, asimilarea fabricaţiei cuielor albastre şi şpintecate), au fost construite o serie de secţii noi (turnătoria şi trăgătoria de metale neferoase, fabrica de cabluri elecrice, cositoria de sârmă, zincatorul, fabrica de electrozi) iar altele au fost dezvoltate (trăgătoria de sârmă şi fabrica de cuie). Ca urmare, gama produselor uzinei este completată cu sârme de cupru, alamă şi bronz, sârme de cusut, fier profilat, cabluri electrice, electrozi pentru sudură electrică.

În anul 1935, fabrica de sârme şi cuie „Prutul“ a fuzionat cu Industria sârmei, fără majorarea capitalului, iar în 1940, întreprinderea a cumpărat un număr mare din acţiunile Societăţii „Ancora Română“ -Braşov, producător de cabluri din oţel.

În anul 1941 s-a pus în funcţiune o instalaţie de producere a cuprului electrolitic (pentru fabricarea cablurilor electrice).

În anul 1948, întreprinderea este naţionalizată, ea crescându-şi capacitatea prin construirea de noi obiective şi modernizarea celor existente.

În 1968 este reconstruit laminorul de sîrmă nr.1 (pus în funcţiune în 1923) ce contribuie la obţinerea colacilor din sârmă de diametru 6-14 mm. şi a sârmei laminate din cupru de diametru 8 mm.

După un deceniu de activitate întreprinderea se prezintă ca una dintre principalele întreprinderi metalurgice din România; cea mai mare producătoare de sârmă şi cuie şi a treia de laminate (după Reşiţa şi Titan-Nădrag-Călan).

Fotografia prezentată este realizată în anul 1934, în incinta fabricii Industria Sârmei, cu muncitorii secției Oțelărie, care sărbătoreau rezultatele producției.

Combinatul de la Campia Turzii a fost privatizat de AVAS in anul 2003, fiind cumpărat de firma elvetiana Conares Trading, controlata de investitori rusi, pentru 27,2 milioane de euro. Ulterior, Conares a devenit Mechel, iar combinatul și-a schimbat numele în Mechel Câmpia Turzii. Acolo, lucrau atunci 5000 de oameni. Grav era că datoriile erau de 377,8 miliarde lei vechi

Rușii s-au plâns constant de faptul că profitabilitatea este scăzută, din cauza costurilor mari cu gazele naturale. În 2008, Mechel Câmpia Turzii a raportat pentru prima dată profit, dar în 2009 a izbucnit criza financiară și lucrurile s-au înrăutățit pe fondul lipsei comenzilor. 

De la 5.700 de angajați în 2003, combinatul a ajuns la 1000 de angajați în 2012.

În luna aprilie 2013, compania Mechel Câmpia Turzii a intrat în insolvență, mai având 380 de angajați. În luna februarie 2013, grupul rus Mechel a vândut toate proprietățile sale din România, inclusiv combinatul de la Câmpia Turzii, cu prețul simbolic de 230 de lei firmei Invest Nikarom din București, iar combinatul a revenit la numele vechi.