Piaţa Mihai Viteazul a fost considerată ”inima” comerţului clujean. În 1904, Piaţa Mihai Viteazul era aproape la fel de animată ca şi în ziua de astăzi. Mulţime de oameni elegant îmbrăcaţi se perindau pe aleile pieţei, zona ei centrală fiind ticsită de comercianţi. Aceştia aveau standuri din lemn acoperite cu prelată, pentru protecţia legumelor şi fructelor.

În 1906 în piaţă, încă era prezent bustul lui Istvan Szechenyi, personalitate care a dat primul nume al pieţei, nume păstrat până în 1919. István Széchenyi, politician, teoretician şi scriitor, a fost unul dintre cei mai mari oameni de stat din istoria Ungariei.

În 1919, drept omagiu adus primului unificator al României, numele pieţei a fost schimbat, ea devenind Piaţa „Mihai Viteazul”. Cu toate acestea, în comunitatea maghiară din Cluj, chiar şi azi piaţa continuă să fie cunoscută sub denumirea iniţială.

Includerea Clujului în circuitul feroviar, în anul 1870, a dus la dezvoltarea zonei, târgul de mărfuri din Piaţa Unirii fiind mutat în perimetrul noii pieţe. O cale ferată, deservită de tramcare, iar apoi de tramvaie cu aburi, lega gara oraşului de piaţă, facilitând transportul de persoane şi mărfuri.

Schimbările aduse de comunism

Datorită frecventelor accidente produse, calea ferată a fost desfiinţată în 1902, iar piaţa de mărfuri a fost mutată.

Prin 1950, arhitectura a început să se schimbe, piaţa suferind transformări majore. Astfel, în a doua decadă a secolului XX, piaţa a intrat într-un amplu proces de sistematizare.

Din acea perioadă datează construite ansamblul de clădiri care includ fostul Cinematograf „Republica”, azi “Florin Piersic”, precum şi Hala Agroalimentară, ridicată în anii 80. În 1976, în piaţă a fost amplasată statuia voievodului Mihai Viteazul, operă a sculptorului Marius Butonoiu.

De asemenea, fotografiile vremii arată casele existente în Piață în 1960, care au dispărut treptat pentru a face loc traficului rutier. 

Revenind la Hala Agroalimentară, cred că putem spune că este unul dintre marile eșecuri ale elanului urbanistic din regimul comunist. Clădirea este uriașă și nu și-a găsit utilitatea nici înainte de 1989, dar nici după, devenind o zonă insalubră și nefrecventată de oameni.