Istoria Clujului este un fabuloasă, iar fără Mănăștur putem spune că aceasta nu prea există. Accesul din satul Mănăștur spre urbe se făcea pe poarta cu același nume. Aceasta era amplasată în zona actualei străzi Memorandumului.

”Este una dintre străzile cele mai vechi ale orașului, formată în afara zidurilor orașului vechi (Óvár), ca drumul care ducea spre abația Manastur. Zona este mentionată ca și “via publica” încă din 1377. Poarta de la capătul străzii era principala cale de acces dinspre vest, bastionul fiind în grija breslei cojocarilor”, a relatat András Vajda, un expert al grupului ”Amintiri din Vechiul Cluj”.

Poarta a fost demolată în 1843, dar a rămas o pictură de la începutul secolului XIX care prezintă edificiul. ”Ceasul din bastion a fost mutat în clădirea Redutei, una dintre cladirile emblematice ale orașului, gazduind multe evenimente importante (actuala cladire a Muzeului Etnografic). 

Reduta (de la cuvantul francez La Redoute, sala de dans) avea cea mai mare sala cu destinatie nereligioasa din oraș, putând găzdui peste 1000 oameni. Aici au concertat Liszt, Brahms, Enescu; aici a avut loc procesul memorandistilor; aici a fost declarata Uniunea dintre Ardeal si Ungaria ("Unió" de unde si numele vechi al străzii). A gazduit ședințe ale parlamentului (Dietei) transilvanene si aici a avut loc prima proiecție de film din Cluj in 1897. Placa comemorativă originala de pe fațada clădirii a fost proiectată de János Fadrusz, sculptorul statuii regelui Matia (indepartata in perioada interbelica)”, a mai explicat András Vajda.

Clujul a rămas cu două bastioane, Bastionul Croitorilor și Bastionul Pompierilor. Acestea aveau rol de apărare a orașului, iar fiecare breaslă avea datoria de a se ocupa de pază.