Născut în Ungaria într-un sat de lângă Dunăre, Nagy Gábor și-a început cariera ca și un chelner oarecare la Hotelul Național (Nemzeti Szálló), din Cluj, aflat în locul actualului Continental.

În numai câțiva ani, acesta a ajuns chelnerul șef al instituției, un rol cu responsabilități deosebite. În 1883 a deschis prima cafenea adevărată a orașului în palatal Bánffy, unde acum este Muzeul de Artă, cu saloane dedicate doamnelor; iar în 1891 a deschis cel mai modern hotel și restaurant din oraș: Hotelul Central / Központi szálloda, fostul Melody.

Foto: Hotelul ”Central” al lui Nagy Gábor, în jurul anului 1900

Numele lui a fost asociat atât de strâns cu acest hotel încât clujenii l-au numit pur și simplu ”nagy gabor”. Nici deschiderea ultramodernului New York (Continental) n-a influențat negativ popularitatea hotelului Melody. Aflat în vizită la Cluj, împăratul Franz Josef însuși a ales să se cazeze și să mănânce în “nagy gabor”. 

Pe lângă hotel, a fost și proprietarul unui restaurant foarte indragit pe Cetatuie, aflat deasupra viei proprii unde a produs vinul propriu, de asemenea vestit, numit “Szamosvíz” (apa Somesului), oferit exclusiv în restaurantele proprii.

Foto: Restaurantul de pe Cetatuie (cladirea exista si azi) cu viile din care se producea vinul "Szamosvíz" ("Apa de Somes")

Nagy Gábor a fost și un violonist apreciat interpretand inclusiv în cadrul concertului susținut de Liszt. Conform unei anecdote locale, în 1879 pe când Nagy încă lucra la Hotelul Național, Brahms, cazat acolo cu ocazia turneului prin Cluj, a auzit într-o seara tarziu pe cineva interpretând splendid o piesă de Bach la vioară. Alarmat ca un alt muzician concertează în același timp cu el în oraș, s-a interesat imediat de identitatea virtuozului misterios – care n-a fost altul decat chelnerul Nagy Gábor. 

A decedat în 1922, fiind înmormântat în cimitirul Házsongárd / Hajongard. Din păcate mormantul lui din marmură roșie a fost distrus după 1989 de către persoane necunoscute.