Timp de zeci de  ani Clujul a fost alimentat cu energie electrică cu ajutorul hidrocentralei de la Someșul Rece. 

Povestea uzinei de electricitate începe sub dominație maghiară, în anul 1903, cu o licitație. 

În 10 martie 1903 primăria organizează a doua licitație la care participă șase societăți din care iese câștigătoare GANZ &CO, o societate din imperiul austro-ungar.

Contractul s-a semnat în 1904 și a prevăzut între altele și împărțirea profitului cu orașul, ajutând Clujul să acopere costul construcției iar producția curentului a început în iulie 1906.

În 1933, Societatea Mixtă Electrică Cluj avea 14.762 de abonaţi. Stația de transformare era situată în Cluj-Napoca, în apropierea locului unde se află Teatrul Maghiar.

Stația de transformare, 1908. 

De asemnea, în 1 decembrie 1935 a fost alimentat cu electricitate de la Someșul Rece și municipiul Turda.

,,Curentul ajungea la Cluj prin cabluri aeriene, la stația de transformare de langa teatrul maghiar (din pacate, clădirea a pierdut mult din farmec, fiind îndepărtată fațada veche). In perioada interbelica centrala a fost modernizata și complementată cu o centrală termoelectrică la Aghireș. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial centrala a rămas în Romania și nu a fost utilizată .”, a precizat András Vajda, un expert al grupului Amintiri din Vechiul Cluj.

Potrivit acestuia hidrocentrala și-a pierdut importanța, și sursa de apa, odată cu construcția barajului de la Tarnita în 1974.

Centrala funcționează ca și muzeu, fiind expuse echipamentele vechi din prima parte a secolului XX. 

 Centrala astăzi