Pe strada I.C. Brătianu, pe clădirea Băncii Naționale, fix deasupra accesului în parcare, apare simbolul ”Stupului de albine”. Puțini clujeni știu povestea acestui simbol.

Arhitectul Virgil Pop, consilier superior la Comisia Monumentelor Istorice Cluj, un reputat cunoscător a Clujului vechi, a explicat ce înseamnă simbolul amplasat pe clădirea BNR din I.C. Brătianu nr.3.

”Nu e o casă africană, aşa cum aţi crezut. Decoraţia reprezintă un stup de albine, folosit de bănci ca simbol. Este din perioada interbelică, când s-a etajat casa barocă din spatele băncii. Şi atunci era proprietatea băncii. Casa de pe Brătianu şi banca sunt aşezate pe o unică parcelă cu dublu acces, aşa cum sunt toate casele în continuare. Divizarea şi împărţirea în adrese poştale diferite s-a făcut ulterior”, a explicat expertul Virgil Pop.

În acest imobil a funcționat o bancă şi în perioada de dominaţie maghiară, instituția fiind denumită Banca de economii si credit din Cluj.

Povestea "MISTERIOSULUI" STUP DE ALBINE DE PE STRADA BRĂTIANU

Septimiu Moga, un creator digital, membru actic al grupului Amintiri din Vechiul Cluj, a explicat pe larg însemnătatea acestui simbol trecut cu vederea de mulți clujeni. 

”În anul 1894 a luat ființă la Cluj, în urma unei fuziuni a trei instituții de credit clujene Kolozsvari Takarekpenztar es Hitelbank sau Casa de Păstrare și Banca de Credit Cluj. Era totodată și un aport de capital budapestan al băncii Pesti Hazai Elso Takarekpentzar Egyesulet, bancă ce venea și cu o anumită expertiză tehnică. Banca budapestană a fost una din primele inițiative bancare maghiare, încurajate de experiența pozitivă a caselor de păstrare din zona germană inclusiv din experiența săsească din Transilvania. Inițiatorul acestei mișcări bancare a fost omul de cultură și politic maghiar Andras Fay (pe monede jubiliare această personalitate apare mereu împreună cu un stup de albine), care în anii '40 ai secolului XIX a pus bazele acestei bănci.

Institutul a avut în principal un scop altruist de întrajutorare, mai mult decât de creditare. Obiectivul caselor de păstrare a fost in principal economisirea și plasarea economiilor în activități utile societății sau comunității într-un sens mai restrâns , astfel încât să aducă o rentă corectă celor ce economiseau.

Rețeaua de case de păstrare a crescut de la un an la altul, reușind să atragă economiile si să mobilizeze elitele orașelor.

Nu întâmplător, o țară cu o economie preponderent agrară asimila astfel de activități cu apicultura, de aceea simbolul caselor de păstrare a fost stupul de albine.

Casa de Păstrare din Cluj s-a înființat greu. Încă din anii '50 ai secolului XIX se aștepta înființarea unei bănci clujeme. Totuși, în 1863, Casa de Păstrare Cluj ia ființă la inițiativa unei personalități marcante, Kalman Esterhazy care împreună cu primarul orașului de atunci și cu aproape întreaga aristocrație înființează această bancă. Ulterior, cum am arătat mai sus, banca a fuzionat cu mai multe instituții clujene mai mici, devenind a doua bancă din Transilvania ca și valoare a depozitelor atrase, după Spaarkasa din Sibiu.

Este evident de ce apare tema stupului de albine pe sediul vechii bănci, inclusiv pe fațada noului sediu din 1914, actualul palat BNR. Și în interior, după cum se poate vedea din fotografiile postate cu altă ocazie, apare în mai multe locuri tema stupului.

Desigur nu se poate elimina și o anumită semnificație masonică a temei, care înseamnă în accepțiunea aceasta un simbol al renașterii, al ordinii, aspecte care se regăseau și în dezideratele de renaștere a popoarelor din Imperiul Habsburgic. Cert este că multe clădiri ce au adăpostit astfel de bănci au simbolul unui stup sau măcar a unei albine”, a concluzionat expertul Grupului.

Stupul de albine este un simbol masonic puternic

Prin simbolurile masonice găsim cu siguranță albinele si stupul de albine, care sunt considerate simbolurile purității și salvării, ale înțelepciunii și supunerii, dar și ale regenerării.

Albina este una dintre cele mai extraordinare creaturi din lumea insectelor. Sistemul social complex al stupului de albine care organizează pana la 40.000 de indivizi într-o singura unitate activa, a fascinat omenirea de secole.

Despre albine se știu multe și s-a scris enorm. Nici o insectă nu a fost studiata cu mai mult devotament ca ele; și cand spunem studiat, nu ne gandim doar la entomologia modernă, căci cunoașterea, priceperea în materie de albinarit, vin dintr-o neincetata observare a vietii stupului, vreme de milenii. Stilul de viata al albinelor a inspirat, încă din vremuri vechi, interpretări simbolice, mituri si legende, povesti, poezii si fabule, meditatii filosofice, steme si blazoane, comparatii si metafore. Conform obiceiului nostru de a judeca totul prin prisma viziunii omenești asupra existenței, descrierea vieții albinelor a suferit adesea de antropomorfism. Deși azi credem ca țin de un instinct ajuns într-un stadiu avansat, rafinat prin evolutie, purtarile albinelor ne fascinează atat de mult, incat nu incetam a le inzestra cu o aura spirituala. Mai presus de orice, albina a inspirat dragoste. O mica făptură aleasă, dăruită cu însușiri deosebite si iubita deopotriva de zei si de oameni – așa e văzută albina. Ceea ce putea face ea era atât de uimitor, incat n-avea cum tine decât de miracol, nu putea fi decat efectul unui suflu divin.