Clujul a fost tot timpul un oraș select, cu oameni de calitate. Comunitatea maghiară a contribuit din plin la trendul care a dăinuit tot timpul în Cluj, încă dinainte de 1918. După ”românizarea” Clujului, noua clasă socială care a revenit în oraș a dus mai departe lucrurile și chiar le-a îmbunătățit. 

”Cofetăria Stampa, 1888, actuala Piața Unirii 22 (fotografie fratii Dunky, colorată). A fost "baza" clubului de atletism (KAC) din oraș, dar și unul dintre locurile preferate ale elitei clujene. 

Proprietarul Stampa Keresztély a fost unul dintre promotorii ciclismului clujean servind ca si secretar al asociației de ciclism, dar si ca primul importator de biciclete din oraș. Împreună cu primarul Haller, mare amator de ciclism, a contribuit la organizarea primelor curse de distanță din Ardeal (de exemplu, Cluj-Arad)”, a András Vajda, explicat al grupului Amintiri din Vechiul Cluj.

Internauții au căzut în visare la vederea imaginii. ”Se servea în cofetăriile clujene de odinioară o prăjitură numita Cugler/Kugler. Oare unde ar mai putea fi găsită?”, a întrebat cineva. 

”Din punct de vedere istoric, Henrik Kugler, cel care a inventat prăjitura, și-a deschis cofetăria în Pesta la mijlocul secolului 19, iar apoi compania a fost preluată de partenerul lui de afaceri un anumit Emil Gerbeaud. Cofetăria Gerbeaud e cea mai celebra în Budapesta și în ziua de azi iar noi la Cluj (dar și în restul Ardealului) facem Kugler și “jerbou” mai ales de sărbătorile de iarna”, a intervenit cineva.

Nu se știe între ce ani a funcționat cofetăria Stampa, pentru că nu sunt date publice în acest sens. Piața Unirii nr 22, unde se pare că a fost acest local, este în apropiere de Consulatul Maghiar, unde acum funcționează o shaormerie.

Cert este că în 1888 cofetăriile și restaurantele se adresau numai păturii superioare. În acei ani, în Cluj-Napoca erau numai 15% români, restul fiind maghiari, care conduceau Transilvania. Toate înscrisurile erau în maghiară, lucru care s-a schimbat încet după 1 decembrie 1918 când Clujul a fost preluat de administrația românească.

Indiferent, însă, din imaginile vremii răzbate eleganța oamenilor și a locurilor, lucru care s-a pierdut în ziua de azi.