Mocănița ”Măriuța” a fost restaurată la Cluj-Napoca, iar din 2005 este în exploatare pe Valea Vaserului. 

Locomotiva ”Măriuța” (764-211) a fost construită in 1910, la Berlin, de către Orenstein & Koppel. Din 2005 lucrează pe linia de cale ferată forestieră de la Viseu de Sus pentru a remorca trenurile de turiști, dar si pe cele cu bușteni, fiind cea mai veche locomotivă cu abur funcțională din România, cea mai veche mocaniță activă și unica locomotivă de linie îngustă O&K, încă funcțioanală din lume. Chiar și astăzi felinarele ”Măriuței” sunt funcționale pe bază de gaz lampant, chiar și procedeul de întreținere al acestora fiind cel de odinioară: curățarea sticlelor cu un ziar (sursa: blogul Mocanita video).

Mocănița de la Vişeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Construită ca şi soluție tehnică mai favorabilă pentru transportul materialului lemnos decât cel pe apă, calea ferată forestieră funcționează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul turiştilor.

Din anul 1932 MOCANIȚA Vişeu de Sus funcţionează aproape fără întrerupere. De luni până sâmbătă, trenurile de producţie transport buşteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a lemnului din Vişeu de Sus. MOCANIȚA Vişeu de Sus este singura din Europa care încă mai este folosită pentru transportul lemnului. Astăzi circulă din mai până în octombrie, în mod regulat, trenuri cu abur pentru turişti şi iubitori de căi ferate.

Lucrările la linia ferată au încep în anul 1932 și s-au realizat după modelul austro-ungar, cu ecartament îngust.

Linia a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de 760 mm și are un parcurs printr-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste podurişi prin tunele. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.

Utilizarea resurselor de lemn de pe Valea Vaserului s-a iniţiat de la începutul secolului al XVIII-lea, sub imperiul austro-ungar. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus.

În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progress tehnic.

Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a curbelor (de aceea calea ferată are ecartament îngust); era în aşa fel organizat încât trucurile goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile cu mare încărcătură coborau la vale, înspre gater, doar din când în când ajutate de locomotive şi înfrânate.

Deşi în majoritatea ţărilor europene, cel mai târziu după anul 1945 căile ferate forestiere au fost înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au menţinut destul de mult.

În 1970 administraţia silvică publică se practica pe o distanţă de peste 3000 km, până în anul 1986 România chiar a mai fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate forestiere şi în 1989 încă au mai existat peste 15 căi ferate forestiere cu puţin peste 1000 km de şină.

Schimbările economice de după '90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor.

Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural Munţii Maramureşului fiind sub protecţie europeană.

Încă mai există probleme la calea ferată de pe Valea Vaserului, nu a scos-o de tot până la capăt. Dar minunata cale ferată are astăzi mulţi prieteni în toată lumea şi vor fi tot mai mulţi. Ultima cale ferată forestieră din România are un viitor, nu în ultimul rând datorită turismului.

În prezent, sunt 4 locomotive cu aburi care funcţionează pe această rută, numele lor fiind: Elveţia, Cozia, Măriuţa, Krauss.

Durata totală a calătoriei pe traseul Vișeu de Sus – Stația Paltin este de 2 ore.

Foto Michael Schneeberger