Ajunul Bobotezei era o zi plină de tradiții în satele din Transilvania, inclusiv la Cluj.

În vechime, în această zi grupuri de feciori sau chiar „ceata feciorilor” colindau pe ulițele satului. Intrau în curți și în case și anunțau „dezlegarea Câșlegilor”, adică începerea perioadei nunților.

În lumea satului, prin „câșlegi” se înțelegea perioada dintre două posturi, în care se mănâncă de dulce. Astfel, tinerii mergeau din casă în casă și le comunicau sătenilor, în rime, deschiderea sezonului de nunți.

„Slobozim Câșlegile,

Să mărităm fetele,

Umblați, feciori,

Să vină pețitori”, era una dintre zicalele rostite în acea vreme.

Pe vremuri, în satele din Transilvania, în această perioadă se făceau cele mai multe nunți.

În primul rând, fetele și feciorii se întâlneau și se cunoșteau în șezătoare, care debuta la începutul postului Crăciunului și continua în câșlegi, până aproape de primăvară. Aici, feciorii veneau seară de seară și își puneau fiecare ochii pe fata care era mai frumoasă sau mai harnică. Dacă și fata îndrăgea feciorul, urma pețitul și apoi nunta, transmite Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

Fotografie realizată în 1948 - tineri din Orman, comuna Iclod, Cluj