Trecem pe lângă această clădire în fiecare zi, dar câți dintre noi îi cunosc istoria? Cum a „prins viață” Biserica Greco-Catolică din centrul Clujului

Trecem în fiecare zi pe lângă diferite clădiri din oraș, dar prea puțini dintre noi cunosc istoria și povestea din spatele acestora. Iată cum a „prins viață” Biserica Greco-Catolică din centrul Clujului.

În urmă cu sute de ani, pe Strada de Mijloc, cunoscută astăzi sub denumirea de Bulevardul Eroilor, avea să fie construită Biserica Greco-Catolică „Schimbarea la Față”, cunoscută și ca Biserica Minorită, fiind una dintre cele mai importante monumente de istorie și arhitectură din Cluj-Napoca.

Maria Terezia a contribuit financiar la realizarea bisericii

Mai exact, Biserica Minorită a fost construită între anii 1775-1779, în stil baroc, de adepții ordinului minorit, reveniți în oraș după ce fuseseră alungați în timpul Reformei religioase din 1556 și reprimiți în Cluj, undeva în jurul anului 1724. Proiectantul a fost Francisc Kirtner, iar banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei.

Reîntorși în oraș, minoriții au cumpărat casa Henter de pe Strada de Mijloc, unde după mai multe rânduieli cu vecinii și cereri către autorități, au reușit să construiască o biserică. Din cauza unei erori de construcție, turnul bisericii s-a prăbușit la data de 22 septembrie 1779, făcând și o victimă umană. Trei ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann Edberhard Blaumann, turnul și fațada au fost ridicate din nou.

În anul 1924, papa Pius al XI-lea a decis să treacă biserica în proprietarea Bisericii Române Unite cu Roma, motiv pentru care călugării franciscani s-au baricadat în interiorul clădirii, fiind nevoie de intervenția forțelor de ordine pentru a-i evacua. Astfel, în același an, Sfântul Scaun a donat edificiul către Biserica Română Unită cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj, iar Catedrala din Gherla a devenit con-catedrală.

Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent în practica cultului romano-catolic), în timp ce altarele laterale realizate în stilul rococoului au fost mutate în Biserica Minoriților din Aiud. Mutarea efectivă a sediului episcopiei de la Gherla la Cluj a avut loc în anul 1930.

Autoritățile comuniste au trecut lăcașul de cult în folosința Bisericii Ortodoxe Române

În anul 1948, după interzicerea BRU (Bisericii Greco-Catolice), clădirea a fost trecută de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române, iar după Revoluția din 1989, Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut, mai întâi fără succes, să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcașului sacru. Refuzul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului de a restitui lăcașul de cult a dus la un proces care a durat opt ani, fiind mutat la mai multe instanțe din țară, în cele din urmă la Curtea de Apel Ploiești, pe motiv că instanțele din Transilvania ar ține partea greco-catolicilor. Curtea de Apel Ploiești a decis că proprietar a imobilului este Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, dispunând restituirea imobilului.

Pe 13 martie 1998 executorul judecătoresc a pus Episcopia de Cluj-Gherla în posesia imobilului.

În 1998 s-a descoperit o criptă uitată de o sută de ani sub biserică iar aceasta conținea morminte ale familiilor Bogdanfi, Csiki, Toroczkai și Kornis.