Iuliu Hațieganu, rectorul Universității Regele Ferdinand Cluj - Sibiu (1941–1944), a vorbit în darea de seamă asupra anului 1941 - 1942, al doilea an de refugiu de la Sibiu, despre implicarea Mareșalului Ion Antonescu și a soției acestuia, Maria, în viața și ajutorul studenților. 

”UN AN DE MUNCĂ IN SERVICIUL NEAMULUI

Dare de seamă asupra anului 1941/42

đe Dr. IULIU HAŢIEGANU

Rectorul Universităţii 

Ţin să mulţumesc în numele Universităţii mai ales Domnului Guvernator Otulescu, care, înţelegând starea studenţilor refugiaţi, a pus la dIspoziția noastră un milion de lei, din care s-au putut da ajutoare efective în haine, ghete, lingerie, la studenţi.

Dar suntem mulţumitori în mod special Consiliului de Patronaj al Operelor sociale şi mai ales Doamnei Preşedinte, Maria Mareşal Antonescu, care a dat o deosebită atenţie căminelor noastre. Graţie unui ajutor de trei milioane, venit după primul ajutor de 4 milioane, s-a putut amenaja căminul studentelor, astfel încât el ar face cinste oricărei universităţi. Consiliul de Patronaj, realizatorul primelor cămine moderne şi igienice aranjate la Bucureşti, ne-a dat un concurs decisiv şi în achiziţionarea stațiunei climaterice Păltinişul, unde s-a organizat un cămin de munte pentru profesori, studenţi şi particulari. În această nouă operaţie ne-a ajutat cu bani, şi material în valoare de 3 milioane. 

Astfel, graţie înţelegerii şi spiritului de gospodar al Operelor Sociale, Universitatea noastră dispune de cămine bine instalate şi un cămin la înălţime de 1400 metri pentru odihnă de vară a profesorilor şi studenţilor. Consider de a mea datorie să exprim recunoştinţa noastră Doamnei Mareşal Antonescu pentru ajutorul important, care a făcut cu putinţă să funcționeze toate căminele.

Tot asemenea exprim mulţumire comitetului pentru conducerea căminului de munte Păltiniş şi în special D-lui Prof. Ionaşcu, care, secundat de doamna Ionaşcu au făcut maximul ca acest cămin de munte să funcţioneze spre mulţumirea tuturor şi să-şi încheie bilanţul cu un excedent de 559.521.

Nu pot să nu amintesc ajutorul în cadrele consiliului de patronaj al Doamnei Mareşal Antonescu, care ne-a câştigat de la direcţiunea industriei 29 burse de 4000 Lei lunar pe timp de 10 luni, în total 1.240.000.

Studenţimea noastră a fost de asemenea ocrotită de Inalt Prea Sfinţitul Mitropolit Bălan, care a dat ajutor la 125 studenţi în suma de 425.000 Lei. In numele studenţimii îi aducem sincere şi simţite mulţumite. Suma totală dată ca ajutor, burse se ridică la 30.000.000.

Pentru asigurarea vieţii sociale a studenţilor a funcţionat, pe lângă Oficiul universitar, un mic comitet de studenţi, cu scopul de a ajuta Oficiul în anchetele sale sociale.

Deviza noastră a fost: nici un student ordonat înscris să nu flămânzească, să nu rabde frig; de aceea ori care student avea dreptul să atragă atenţia Oficiului asupra mizeriilor văzute la unii studenţi, iar cabinetul rectorului avea uşa deschisă în ori ce zi, pentru a veni în ajutorul celor năpăstuiţi.

Trebuie să constatăm că grija noastră părintească pentru studenţii lipsiţi şi asigurarea unei vieţi mulţumitoare studenţeşti a contribuit în măsură largă ca viaţa studenţească să între în normal, în linişte, în muncă constructivă.

Viaţa studenţească fiind nu numai armonică ci şi pulsantă, s-a văzut necesitatea unei case studenţeşti. Sibiu, oraş mic, cu localuri, cafenele, puţine şi puţin cuprinzătoare, resimte foarte viu prezenţa studenţilor, cari adesea, prin felul lor de manifestare, jenau mai ales lumea calmă.

S-a văzut că este o absolută necesitate înfiinţarea casei studenţeşti. Cu ocazia vizitei D-lui Prim Ministru Mihai Antonescu, s-a cedat pentru Universitate o aripă a palatului Administraţiei financiare, acolo se organizează o casă studenţească, în care studenţii vor avea prilejul să ducă o viaţă socială într-un cadru academic. Sperăm că în câteva săptămâni să deschidem această casă.

Viaţa universitară nu este însă numai studenţească, ea este şi a profesorilor şi personalului ştiinţific, administrativ şi ajutător. Profesorii, fără excepţie, au fost toţi la datorie; iar prin întrunirile cu studenţii, prin prezenţa lor la manifestaţiile studenţeşti, prin o convieţuire mai strânsă cu studenţimea, au contribuit mult la opera educativă. Profesorii, deşi în locuinţe modeste şi adeseori neîncăpătoare, în seminare mici, au arătat cu toţii înţelegerea zilelor ce trăim şi au creat o atmosferă de corporaţie solidară şi unitară. Personalul ştiinţific şi administrativ în cea mai mare parte a fost mobilizat; în felul acesta institutele, clinicile, oficiile au lucrat cu un personal redus aproape la o treime, ba chiar am avut cazuri nenumărate când profesorul a trebuit să facă şi pe asistentul şi pe laborantul şi pe omul de serviciu.

In acest loc exprim mulțumirea pentru activitatea excepţională D-lui Secretar General Vjiţăşescu. şi D-lui Director al clinicilor Dr. Buzilă.

Munca zilnică extenuantă ar fi trebuit să împiedice în mare măsură activitatea ştiinţifică, dacă n-ar fi înţeles fiecare că în timpuri excepţionale trebui o conduită excepţională. Sunt devotamente care se impun să fie semnalate, pentru că ele constituie un capitol moral care ne îndreptăţeşte să privim cu încredere ziua de mâine. Personalul ştiinţific ajutător — deşi mic la nujnăr — a desvoltat o activitate extraordinară, o singură persoană ocupând locul a trei-patru. Munca lor extraordinară nu a fost de loc reconpensată; leafa lor de mizerie — un asistent are 6000 lei, un preparator 4000 lei — care este sub minimul de existenţă. Intervenţiile pentru o mai bună salarizare a acestui personal au rămas la promisiuni, care aşteaptă încă realizarea.

Cu mult mai tristă este situaţia personalului de serviciu, în mare parte compus din oameni cu 2—3—4 copii. Leafa de 3000— 4000 lei nu le asigură nici hrana. Cei mai mulţi duc o viață de mizerie, în locuinţe subterane şi camere ori săli comune. Starea aceasta nu mai poate fi tolerată. Toate intervenţiile noastre pentru o soluţionare radicală a acestei probleme au eşuat, ele s-au redus la promisiuni de corectări de leafă. Şi în acest compartiment, ajutorul consiliului de patronaj al operelor sociale a adus o uşurare. Ajutorul lunar de 40.000 Lei, apoi baraca mare dată pentru locuinţe — ajutor de haine şi ghete, ajutorul de 200.000, pentru achiziţionarea de alimente au adus o uşurare, care permite să se spere curând soluţionarea dorită. Universitatea a fost silită să realizeze un fond de ajutor, pentru acest personal. Din acest fond s-au distribuit: 554.000 lei personalului administrativ și personalului de serviciu.

Viaţa universitară nu însemnează însă numai viaţa profesorilor, studenţilor şi personalului ajutător. Universitatea nu este izolată şi nu trebuie să fie izolată de viaţa naţiunii. In anul acesta Universitatea noastră a fost vizitată de Doamna Maria Mareşal Antonescu. Cu această ocazie s-a făcut sfeştania celor două cămine, înființate unul de Dl Mareşal Antonescu şi celălalt de Doamna Mareşal Antonescu. Prezenţa Doamnei Maria Mareşal Antonescu în cămine între studenţi şi studente şi participarea la festivitatea studenţească a fost o minunată ocazie ca studenţimea ardeleană să exprime toată recunoştinţa sa pentru ceea ce s'a făcut pentru ei, din partea Conducătorului Statului şi a Președinției Consiliului de patronaj. 

În anul acesta, Universitatea noastră a avut marea cinste să fie vizitată de Dl Ministru Petrovici în două rânduri. Cu aceste ocazii Dl Ministru Petrovici a prezidat Senatul Universitar, a luat contact cu toţi profesorii, a inaugurat cercul literar studenţesc O. Goga, a prezidat o şedinţă a premilitarilor şi a asistat la un concert simfonic al studențimii.

O deosebită onoare s-a dat Universităţii prin vizita Domnului Prof. M. Antonescu, care în ziua de 31 Mai a ţinut un discurs plin de curaj şi speranță în sala mare a Universităţii, aducând drept cadou universităţii, casa studenţească şi trei milioane pentru publicaţiile noastre ştiinţifice. Participarea D-Sale la serbările din Răşinari a ridicat sărbătoarea Universităţii la rangul de sărbătoare naţională. În cursul acestui an Universitatea a reluat relaţiile cu străinătatea, fiind vizitată de oaspeţi distinşi din Germania, Italia, Slovacia, Croaţia”, a spus rectorul Iuliu Hațieganu.

Universitatea Regele Ferdinand s-a refugiat la Sibiu în toamna anului 1940, când Universitatea Ferenc József din Szeged s-a întors la Cluj

”Odată cu instalarea Universităţii la Sibiu, a devenit de o acută actualitate şi problema înfiinţării unui Cămin studenţesc. Aceasta mai ales fiindcă numărul studenţilor refugiaţi din Ardealul de nord, lipsiţi de sprijinul Căminului părintesc şi de cele mai elementare baze de existenţă, era considerabil. În acest scop s'a cumpărat în ziua de 9 Decemvrie 1940 dela Banca Româneasă, filiala Sibiu, fosta fabrică de ghete „Herma" singura clădire de proporţii mai mari, ce se afla atunci de vânzare în Sibiu. Suma de 5 milioane lei, necesară cumpărării, a fost donată de către Dl Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, din fondurile Prezidenţiei Consiliului, destinate uzului său personal. începând din primăvara anului 1941 organele de conducere şi cele administrative ale Căminului şi-au consacrat toate eforturile lor transformării radicale a fostei fabrici de ghete, pentru a o face corespunzătoare unui Cămin. Halele etajelor I, II şi III au fost împărţite în camere şi coridoare, obţinându-se încăperi luminoase şi igienice. In cursul lucrărilor de amenajare s-a procurat şi mobilierul necesar pentru echiparea Căminului, completând astfel zestrea adusă de la Cluj. În ciuda împrejurărilor excesiv de grele, ca. lipsa unor materiale de pe piaţă, apoi concentrarea în armată a lucrătorilor, mai ales a celor calificaţi, Căminul a fost totuși pus la dispoziţia studenţilor, la data de 15 Octombrie 1941, după 5 luni de eforturi însemnate. O astfel de frumoasă realizare n-ar fi fost posibilă fără stăruinţele depuse de Dl Rector al Universităţii, Prof. Iuliu Haţieganu, pe deoparte pentru procurarea fondurilor necesare, pe de alta pentru obţinerea materialelor şi a manei de lucru.

Căminul posedă 220 locuri pentru studenţi. La parterul clădirii principale are o foarte spaţioasă sufragerie, în care pot lua masa 150 persoane deodată. La fiecare etaj se află 14 camere de locuit şi câte un spălător dotat cu ligheane de spălat şi cu duşuri calde şi reci. In a doua clădire mai mică se află instalate birourile Administraţiei, o sală spaţioasă de distracţii pentru studenţi, de 10/15 metri suprafaţă, iar la etajul prim o sală similară, servind drept sală de lectură, cu 100 locuri, lângă care se află biblioteca, având un număr de peste 5000 volume.

In cursul anului şcolar 1941—1942 toate locurile din Cămin au fost ocupate tot timpul. Au fost adăpostiţi în Cămin un număr de 220 studenţi repartizaţi astfel: bursieri 214;  solvenţi 6.

Pe Facultăţi numărul lor a fost: 135 medicină; 45 drept şi 40 litere şi filosofie. Pe lângă studenţii interni au mai luat masa la Cămin şi un număr de 40—50 studenţi externi, cari au locuit în oraş. Deci în tot cursul anului au primit masa la Cămin un număr total de 270 studenţi.

Având în vedere împrejurările prin care trecem, cu diverse tulburări de producţie şi circulaţie în domeniul economic, cauzate de război, conducerea Căminului încă la începutul anului, a organizat minuţios şi problema aprovizionării cu produse alimentare, lucru care i-a permis ca întreg anul să poată servi studenţilor o hrană suficientă şi substanţială, la un preţ foarte modest.

Pentru a stabili o legătură mai intimă între studenţi şi profesori, aceştia din urmă, în frunte cu Dl Prof. Iuliu Haţieganu, Rectorul Universităţii, au venit de mai multe ori în mijlocul studenţilor din Cămin, interesându-se de aproape de viața lor şcolară şi particulară dând continue îndrumări şi îndemnuri. In cursul anului şcolar Căminul a fost vizitat de Dl General Radu Rosetti, Ministrul Culturii Naţionale şi apoi de Dl Ion Petrovici, succesor la același departament, ambii rămânând satisfăcuţi de modul cum conducerea Universităţii a rezolvat problema înfiinţării şi amenajării acestui Cămin, într-un timp atât de scurt.

In ziua de 22 Martie 1942 s'a făcut inaugurarea solemnă a Căminului, în prezenţa Doamnei Maria Mareşal Antonescu, însoţită de Doamnele I. Petrovici şi Veturia Goga, şi a înalt Prea Sfinţitului Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, a Dlui Petre Tomescu, ministrul Sănătăţii, a Senatului Universităţii, în frunte cu Dl Rector, şi a studenţilor din Căminul 1”, a mai subliniat rectorul Iuliu Hațieganu, în documentul vremii.

Foto: Inaugurarea căminului, în prezența mareșalului Ion Antonescu