Castelul Banffy de la Bontida, care a aparținut familiei Banffy mai mult de 600 ani era de o frumusețe răpitoare. Locul a fost amenajat de arhitecți de renume, iar grădinile de peisagiști extrem de talentați. 

Castelul a fost construit în locul unei fortificații anterioare, începând din 1668, fiind folosite pietrele de la cetatea Dabaca (Doboka / Dobeschdorf). Clădirea a fost transformată într-un castel baroc între 1748-1753, la comanda prefectului clujean Bánffy Dénes.

La palat au lucrat arhitecți renumiți ai Clujului precum Kagenbauer Antal (de care se leaga și construcția vechii primarii din Cluj, biserica din Sf. Petru, lacul din Parcul Central / Sétatér) și Johannes Nachtigall, sculptorul celebrelor statui în stil baroc din curtea castelului (a lucrat și la pupitrul bisericii Sf Mihail). 

A fost cel mai mare, cel mai frumos și cel mai renumit palat din Transilvania

În 1858, József Bánffy a vândut castelul baronului Miklós Bánffy, comite a comitatului Alba de Jos, bunicul scriitorului și politicianului Miklós Bánffy, ultimul proprietar al castelului înainte de naționalizare. În 1935-1937 acesta a restaurat fațada vestică și turnul nord-vestic.

În timpul celui de-al doilea război mondial, castelul a fost folosit ca spital militar. În anul 1944 imobilul a fost serios afectat, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit și incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, bine-cunoscuta galerie de portrete și biblioteca. Contele Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment, inițiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state să schimbe tabăra și să întoarcă armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o acțiune de vendetă a guvernului german la adresa baronului.

Castelul a fost lăsat în paragină de comuniști

Într-o latură încă funcțională a castelului a fost instalată în anii 1950 Cooperativa Agricolă de Producție ("C.A.P.") Bonțida. Naționalizarea și lipsa oricărei întrețineri a clădirilor și parcului au dus la degradarea gravă a castelului. Sătenii au folosit cărămizile castelului drept material de construcție. Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a reușit să salveze statuile din parcul odinioară baroc, depozitându-le în cadrul instituției (secția donații, str. I. C. Brătianu), unde se pot gasi si astazi.

În perioada anilor '60 Direcția Monumentelor Istorice a încercat reabilitarea castelului, dar din lipsă de fonduri nu a putut efectua nici o acțiune concretă în acest sens. Castelul a fost folosit mai departe ca depozit de materiale de construcții, iar parcul s-a transformat treptat în pășune, copacii devenind lemn de foc.

În 1963, castelul a fost folosit ca decor în realizarea filmului Pădurea spânzuraților, în regia lui Liviu Ciulei. Filmul a cuprins o scenă scurtă cu un foc, pentru care scenografii au incendiat una dintre clădiri, cauzând pagube masive

Copacii valoroși au fost tăiați pentru lemn de foc, iar palatul a devenit depozit de materiale.

După Revoluția din 1989, castelul a fost câștigat de foștii proprietari, care nu investesc nimic în el

În anul 2008, contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăiește în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundația Transylvania Trust, conform căruia Fundația va reabilita castelul și va înființa un centru cultural și de specializare.

Lucrările de renovare merg greu, pentru că se investesc numai banii obținuți din vizitele la castel și cei obținuți de la Festivalul Electric Castle.

Dacă acest castel de o importanță colosală ar fi cedat statului român, atunci ar putea fi renovat superb, așa cum s-a făcut ”fratele” mai mic, Castelul Banffy de la Răscruci, tot din comuna Bonțida.

Probabil ar trebui dată o lege prin care astfel de monumente ar trebui reabilitate de proprietari, iar cei care nu fac să achite penalități, care să îi determine să vândă proprietățile statului.