Povestea singurei poezii a unui cunoscut politician clujean: „Am scris-o pe un șervețel acum 30 de ani. Doamna a păstrat-o. Acum mi-a înapoiat-o”
Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, a dezvăluit joi seara o latură mai puțin cunoscută a personalității sale: cea de poet. Într-un gest plin de nostalgie, acesta a inclus în cea mai recentă carte a sa singura poezie pe care a scris-o vreodată, acum 30 de ani, pe când avea doar 20 de ani.
Alin Tișe a dezvăluit povestea inedită a poeziei inclusă în volumul „Fluturele Dor și Floarea de Apă”, lansat în această seară. Scrisă inițial pe un șervețel, ea a fost trimisă într-o scrisoare unei persoane dragi. Spre surprinderea lui Tișe, doamna a păstrat-o timp de trei decenii, iar șervețelul, deși îngălbenit de trecerea timpului, a rămas intact. „O întâmplare fericită a făcut să recuperez această primă și ultimă poezie. Doamna căreia i-am scris-o, mi-a trimis-o înapoi după 30 de ani. Așa că am recuperat-o și i-am găsit loc în această carte,” a mai spus Tișe.
Poezia exprimă inocența și intensitatea sentimentelor tinereții, fiind o mărturie a unui moment de sinceritate și sensibilitate din viața autorului. Aceasta vorbește despre iubire, dor și legătura profundă dintre doi oameni, fiind acum readusă la lumină pentru a fi împărtășită publicului larg.
Publicarea poeziei în cartea sa reprezintă un gest simbolic, prin care Alin Tișe își reconectează cititorii cu emoțiile și trăirile tinereții, dar și cu fragilitatea momentelor care rămân vii în amintire, chiar și după trecerea timpului.
Iată singura poezie scrisă de Alin Tișe, inclusă acum în cartea „Fluturele Dor și Floarea de Apă- Religia Iubirii”
„Iubita mea cu ochi căprui,
Stau singur și aștept ceva să-mi spui,
Aștept o veste de la tine
Cu inima bătând cu foc în mine.
De ce sunt oare singur, de ce sunt oare trist
Când nu te am în preajmă, când nu pot să te simt?
De ce în mintea mea alt gând nu mai există
Decât pentru tine, prea frumoasa mea iubită?
Când gândul zboară înapoi
La clipele petrecute-n doi,
La tot ce am trăit cu tine,
La clipele pline de fericire.
De multe ori mă-ntreb: de ce oare te iubesc?
Nu știu să răspund, dar totuși mă gândesc;
Nu cred să găsesc vreodată vreun răspuns concret
Pe care să îl am și să mă liniștesc.
De câte ori, iubito, n-aș vrea să te privesc,
N-aș vrea să te simt, n-aș vrea să te-ntâlnesc
Și câte vorbe oare n-aș vrea să-ți șoptesc,
Să-ți simt suflarea caldă, să-ți spun că te iubesc.
Degeaba, în zadar mă zbat
Eu sunt aici, iar tu în vise doar.
Suntem departe, dar totuși eu te vreau
Aproape lângă mine, în suflet să te am.
Ești prima mea iubire, ești parcă o minune,
Ești tot ce am mai bun și mai de preț în lume.
Tu ești o frumusețe asemeni unei flori,
Pe care doar o privești și îți trec deja fiori,
Fiori ai dragostei curate, pe care-o trăiesc cu tine,
Pe care-o simt atunci când ești cu mine.
Sunt fericit atunci când mă privești
Și cu glas tandru îmi spui că mă iubești,
E tot ce mi-am dorit în lume!
Ești parcă totul pentru mine.
Când sunt cu tine uit de toate,
Asemeni unei flori uitată-n noapte.
La douăzeci de ani aproape, ești ca un mugure în floare,
Ești fericită, sper, cât ești cu mine,
Că ne iubim și că visăm în fericire.
Acum când mă gândesc la tine, îmi spun în gând:
„Aș vrea să fii a mea
Acum și pentru toată viața!”
Chiar dacă uneori nu-mi ești aproape,
Chiar dacă azi tu ești așa departe,
Eu totuși mă gândesc la tine.
Știu cum gândești, știu tot ce ai în minte,
Voi ști un singur lucru: că mă iubești numai pe mine.
Acum, în acest sfârșit, aș vrea să văd chiar tot ce simți,
Aș vrea să te privesc în ochi, să te sărut și să te simt,
Aș vrea să-mi spui din inimă că mă iubești,
Că fără mine nu poți să mai trăiești.
Alin Tișe, anul 1994
2 Comentarii
LOW-life