Tristețe în literatura română: A murit scriitorul Radu Țuculescu

Scriitorul Radu Țuculescu, unul dintre cei mai importanți autori ai generației ’80, a trecut în neființă pe 25 martie 2025, la vârsta de 76 de ani. Născut pe 1 ianuarie 1949 în Târgu Mureș, Țuculescu a fost un prozator, dramaturg și regizor renumit, cunoscut pentru piesele sale de teatru și pentru romanele sale de mare impact și un foarte cunoscut realizator de emisiuni.

Scriitorul a fost și un traducător apreciat din limba germană și un publicist implicat în promovarea literaturii române. Recent, în ultima sa lucrare publicată, Povestirile mameiibătrâne. Satul de la marginea lumii, Țuculescu își împărtășea viziunea asupra lumii într-un stil unic, bazat pe observații adânci și o înțelegere profundă a realităților satului românesc. 

Radu Țuculescu a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani, un reprezentant de seamă al generației ’80 a postmodernismului literar românesc. A desfășurat o activitate culturală dinamică și diversă pe parcursul a jumătate de secol, dovedindu-se un creator talentat în mai multe domenii: prozator, regizor, dramaturg și publicist. Piesele sale, ce au devenit spectacole de teatru, au fost mai apreciate în afacerea decât în România, iar ca traducător, a fost remarcabil în limba germană.

În ultima perioadă de viață, Radu Țuculescu a trăit bucuria de a vedea două dintre cărțile sale apărute, lucruri pe care le-a îmbrățișat cu entuziasm, continuând să scrie și să inspire cititorii. Una dintre lucrările sale remarcabile este „Povestirile mameibătrâne. Satul de la marginea lumii”, care a fost ilustrată de artistul Flavius Lucăcel și publicată în Colecția „Cărți-Eveniment” la Editura Școala Ardeleană. Romanul a fost deja tradus și publicat în Franța, Ungaria, Cehia și Serbia și este în curs de traducere în limba engleză pentru publicarea în Canada.

În memoria lui Radu Țuculescu, Editura Școala Ardeleană va organiza un eveniment special – „În Memoriam Radu Țuculescu” – în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus Cluj-Napoca, între 9 și 13 aprilie 2025. 

Cititorii pot găsi romanul „Povestirile mameibătrâne. Satul de la marginea lumii” în ediție tipărită, e-book și, în curând, audio-book pe site-ul Editurii Școala Ardeleană, precum și în librăriile fizice și virtuale din întreaga țară.

Radu Țuculescu rămâne în memoria noastră prin scrierile sale, prin darul său unic de a ne provoca și de a ne ilumina, prin cuvintele care, la fel ca și el, vor continua să trăiască pentru totdeauna.

Iată cum se descria singur:

„Cred că m-am născut cu pana de gâscă în mână... De atunci până azi, inspirația mea vine din frumusețile și mizeriile lumii... Eu nu am făcut parte, poate „din fericire”, cum spunea bunul meu prieten Petru Poantă, cel care m-a și încurajat să scriu, din niciun fel de cercuri literare. Eu am fost violonist. M-au cooptat ’80-iștii, iar pe câțiva dintre ei îi iubesc și îmi sunt foarte apropiați și vorbim, dar, în esență, sunt un singuratic. Dar cred că asta este un câștig, pentru că eu nu scriu într-un anumit sablon, nu urmez un curent anume, scriu așa cum simt. Ascult muzică clasică, jazz și, în special, blues. Ore-n sir. De fapt, așa scriu, pe aceste funduri muzicale. Sunt aproape „posedat” când scriu, intru în transă. Am mereu carnețelele de diferite mărimi prin geantă și, dacă mă opresc la o cafea ori un pahar de vin, notez în ele replici ori idei. Se întâmplă să mă întâlnesc cu prieteni pe stradă și... să nu-i observ. Cei care mă cunosc, nu se supără... Eu scriu absolut tot, mai întâi, cu mâna! Cu pixul, unul negru! Scriu doar pe pagina dreaptă, stânga rămâne pentru corecturi. Scriu greu, dar am în sânge, ca să zic așa, studiul la... vioară. Scrisul este cea mai bună armă împotriva uitării. Nu am teme predilecte. Nu mă repet în romanele mele. Temele se nasc din întâmplările mele, din poveștile pe care le ascult în diverse medii, din notițele mele, din ceea ce mă surprinde, mă emoționează, mă șochează. Simt că aș lua-o încă o dată de la început. Visul meu din copilărie este să fac oceanul Pământului. Sunt obsedat de apă, de mare, de ocean, de corăbii. Doresc cititori pentru toți scriitorii, ca să nu simțim că scriem degeaba.” – Radu Țuculescu