Ultimul film al lui Denzel Washington este adrenalina pura, dupa cum chiar actorul marturiseste intr-un interviu publicat de Evz.ro. "Trenul e adevaratul star al filmului", povesteste actorul.

-PROGRAM CINEMA CLUJ

 
Rep: De ce colaborarea cu cineastul Tony Scott e atat de agreabila?

Denzel Washington: In primul rand, e un regizor bun. In al doilea, el m-a sunat pe mine. A existat o pauza de noua ani intre filmele "Valul ucigas" si "Pus pe jar". Nu m-a sunat intre aceste doua lungmetraje, dar am facut doua filme bune consecutive, in ciuda pauzei lungi. Din 2003 pana acum am facut patru filme: "Pus pe jar", "Déj? Vu " (2006), "Ostatici in Pelham 123" (2008) si acum "De neoprit". E o combinatie rara de thrillere de actiune si studii de personaj si stiu ca va face o treaba buna ca regizor. Adora sa se documenteze si stie ca asta ma intereseaza si pe mine. Are mereu tone de material pregatite pentru mine.

Din cate stiu, este si dependent de adrenalina...

Fara indoiala. Tony avea de gand sa faca escalada pe un varf de munte de aproape 1.000 de metri cu copiii lui de 10 ani. Sunt obisnuiti sa atarne de la mii de metri deasupra unui gol de cand aveau 5 ani sau asa ceva. Dorm la cort prin munti.

Am filmat la New Orleans, si acolo exista un pod care face legatura intre oras si Algiers. E la sute de metri de pamant, iar Tony a trebuit sa se suie pe una dintre extremitatile laterale pentru ca apoi sa coboare sub pod ca sa filmeze o secventa de dedesubtul lui. Mi-a trecut prin cap: "Omule, tu n-ai auzit inca de ecranul verde?". Dar acesta e unul dintre lucrurile pe care le iubesc la Tony. Nu vei munci niciodata mai mult decat el. Vine primul si pleaca ultimul. Se epuizeaza emotional. Urla intre duble. Alearga, sare si se agita, si fiecare dintre cei de pe platou stie ca lucreaza la maxima capacitate. Te face sa vrei sa muncesti din greu de dragul lui.

Ce te-a atras in mod particular la "De neoprit"?

La inceput n-aveam nicio tragere de inima, dar Tony Scott m-a convins. Acum, dupa ce am vazut filmul de doua ori, adica primele variante de dupa montaj, vad ca e un flux pur de adrenalina. Trenul e adevaratul star al filmului. Eu si Chris Pine doar atarnam de-o parte si de alta a lui. Stiu ce are sa se intample si totusi aplaud.

Filmarile au fost dificile?

Mai degraba triste, intr-o anume maniera. A fost o scena pe care am filmat-o in Brewster, statul Ohio. Aveam nevoie de 50 de figuranti si au aparut 1.000 de oameni. Acolo erau vechile fabrici de cauciucuri Firestone. Acolo erau otelarii si mine de carbuni si foarte multi oameni si-au pierdut slujbele. Am fost in Bradford, New York, in estul Ohio-ului, in adevarata America. Nu mai fusesem niciodata in aceste parti ale Americii.

Cum s-au purtat oamenii cand interactionau cu tine?

In cel mai dragut mod cu putinta. Voiau mereu sa ma hraneasca. N-ai idee cat de morti dupa branza pot fi! Oh, Dumnezeule! Cat si-au dorit sa ma ingrase! La hotel, o femeie mi-a adus un bol cu terci de ovaz. Nu puteam sa mananc atat de mult. Untul curgea pe margine. Pusese sirop si multe altele peste terci. Dadea pe dinafara!

Din punct de vedere fizic, filmarea a reprezentat o provocare?

In comparatie cu ce am vazut ca se petrecea acolo, nu. Faceam un film, la urma urmei. Dar m-am catarat si am alergat pe acoperisul acelui tren, chiar daca anumite cascade nu le-am putut face din cauza asigurarilor. Cascadorul care ma dubla era dement, uneori alerga pe acoperisul trenului fara niciun cablu. I-am spus: 'asculta, nu face pe eroul'.

Ai mai calatorit cu trenul dupa ce s-au terminat filmarile?

Nu. Mi-a ajuns. Filmul e favorabil tehnologiei sau este o poveste de tipul "asa nu"? "De neoprit" este genul acela de film la care iti cumperi popcornul si sucul si le faci galerie personajelor in timp ce ele urmaresc si incearca sa invinga "Bestia". E pur si simplu un film bun la acel nivel. Nu exista nimic greu de digerat in el.

Filmul este inspirat, in parte, de evenimente reale. Te-ai intalnit cu oameni care au avut experiente similare?

Da, ne-am intalnit cu doi tipi care au parcurs traiectoria personajelor noastre. Isi traiau vietile normale, le placea jobul lor, dar in acele existente banale au avut oportunitatea de a face ceva extraordinar si au devenit mai buni datorita acelor fapte.

Te-ai specializat in roluri de om obisnuit...

Aceasta a fost cu siguranta una din temele preponderente din ultimele doua filme pe care le-am facut cu Tony, ca personajul meu n-are nimic special. Sunt actor, asta e jobul meu, dar nu reprezinta cine sunt, ci ceea ce fac ca sa-mi castig existenta. Imi iau munca in serios, dar mai putin pe mine insumi. Cred ca se vede asta.

Nu ma deranjeaza sa interpretez un tip care numai perfect nu e, ca in cazul lui "Ostatici in Pelham 123". Pentru acel personaj m-am ingrasat si am cerut costume care erau o idee prea stramte. Personajul meu e putin supraponderal si isi varsa cafeaua pe el, dar este aruncat in mijlocul unor imprejurari neobisnuite. Ca si in cazul de fata, de altfel.

Ce inseamna pentru tine sa interpretezi toate aceste personaje?

Am o slujba grozava. Am jucat in "Cartea lui Eli" si am avut sansa de a ma antrena cu unul dintre cei mai importanti specialisti in arte martiale din lume, Danny Inosanto, un contemporan de-ai lui Bruce Lee. Apoi am intors foaia. M-am suit intr-un tren de marfa in Ohio si am invatat sa il conduc. L-am condus singur-singurel pe o distanta de 30-40 de mile, am decuplat vagoanele, l-am bagat in marsarier, l-am cuplat cu alt tren, l-am scos pe acela si l-am deraiat.

Ce te mai atrage la filmele de actiune?

Stiam ca va fi o cursa de zile mari, mai ales pentru ca Tony era implicat. Plus ca imi dau oportunitatea de a face alte lucruri care imi plac, de pilda sa regizez si sa joc teatru. In aceasta epoca, in care filmele au ajuns sa coste atat de mult, trebuie sa faci ceva popular. Mi-ar placea sa fac un film despre doi tipi care vorbesc intr-o camera de hotel, dar ar avea niste incasari de cinci dolari.

In general, cum alegi un film in care accepti sa joci?

Nu cred ca exista un singur fel in care o fac. Trebuie sa aiba un scenariu bun - sau daca e implicat Tony si povestea e tare, atunci stiu ca vom duce noi la bun sfarsit scenariul. In orice caz, nu sunt interesat sa fac alte filme cu trenuri prea curand.

Ai ezitat sa treci de la "Ostatici in Pelham 123" la "De neoprit"?

Cu siguranta! Am spus, "Tony, chiar doua filme cu trenuri?". El mi-a raspuns: "Denzel, nu e acelasi lucru. Hai pe la mine la birou". In biroul lui erau vreo 900 de trenuri de jucarie. I-am spus "A, OK, deci ai nevoie doar de cineva care sa vorbeasca intre ciocnirile mai multor trenuri?", iar el a zis: "Da" (rade). Nu, nu a zis asta, dar cam asa stau lucrurile. Trenul este de fapt adevarata vedeta a filmului.

Atunci cum de te-a convins sa joci?

Pai, am dezvoltat personajul si incet, incet a ajuns reprezentativ pentru ceea ce se intampla in acea parte a tarii. Exista numeroase regiuni in care oamenii isi pierd slujbele. In film e la fel, tipii mai in varsta raman someri pentru ca din urma vin tinerii care cer mai putini bani pentru aceeasi munca. Cred ca, pana la urma, asta se va intampla si in industria cinematografica.

Te simti ca si cand ai fi dat la o parte de tineri?

Pai, incep sa joc rolul tipului mai in varsta care e dat la o parte. Impresionat de instinctele partenerei Rosario Dawson

Atunci cine e noul Denzel?

Doi dintre actorii de culoare care sunt preferatii mei sunt britanici: Idris Elba and Chewitel Ejiofor. Ambii sunt staruri in plina ascensiune.

Ai lucrat cu Rosario Dawson pe cand ea era foarte tanara, chiar in unul dintre primele ei lungmetraje, "Sa inceapa jocul", si acum din nou in "De neoprit". Cum s-a schimbat de-a lungul timpului?

Acum e o femeie si atunci era o fetita de doar 18 ani, cu o figura rotunda. M-au impresionat instinctele ei; stiam ca va avea o cariera de succes. Colaboram la un film de Spike Lee si filmam o secventa in Brooklyn. Imi placea sa improvizez si aruncam mingea peste plasa, iar ea mi-o pasa inapoi imediat. Putea sa-si duca personajul in orice directie si sa ramana totodata relaxata, asa ca stiam ca are talent. Nici nu e o priveliste urata...

Ti-a placut sa lucrezi din nou cu ea?

A fost destul de ciudat la acest lungmetraj; cand filmam trenul, ea nu era de fata. Intr-o multime de scene, personajele noastre vorbesc la telefon, dar nu la vocea ei, ci la a altcuiva reactionam eu. Nici eu nu eram de fata cand filma ea partea ei.

Cum e sa fii "seniorul" unei distributii care ii include pe Rosario si Chris Pine?

Cu Chris am vorbit foarte mult. E un star tanar si foarte inteligent, un actor foarte bun, cu un simt excelent al umorului. Se straduieste sa devina mai bun. Joaca mult teatru si avea o gramada de intrebari. Am incercat sa-i raspund la toate, de la cele legate de management pana la acelea despre cum sa-ti economisesti banii si cum sa-ti planifici cariera. Ne-am inteles foarte bine.

Care e cel mai bun sfat pe care i l-ai putea da unui tanar actor?

Ia-ti munca in serios. Nu te lua pe tine prea in serios. Suie-te pe scena cat de des poti; acolo un actor invata cu adevarat sa joace. Toti actorii pe care i-am admirat in timp ce cresteam sau pe cand eram tanar actor proveneau cu totii din teatru.

Ai multa experienta in teatru. Ce te face sa continui?

Ma motiveaza teatrul, acolo ma comport dupa pofta inimii. Tocmai ce am avut sansa sa fac "Fences" pe Broadway, am rupt toate recordurile de incasari, am castigat toate Tony-urile si chiar mi-a facut placere. Dar imi face placere si asta: alergatul pe acoperisul unui tren care merge cu 50 de mile pe ora.

Cum a fost sa castigi Tony-ul?

Agreabil. De fapt, nu ma asteptam. Am fost foarte surprins si n-aveam niciun discurs pregatit. Mi s-a parut ca o sa ma ia drept un tip de la Hollywood, dar eu sunt nascut si crescut la New York si am facut mai multe piese decat filme. Dar, dupa cum stii, ne place sa ne etichetam unii pe altii.

Ce planuri ai pentru urmatoarea perioada?

In decembrie voi inmana Premiul Nobel pentru Pace, ceea ce nu-i rau deloc. Nu capat unul, ci il ofer, dar merg in Israel pentru prima data. Am o viata minunata. Vreau sa spun ca nu ma pot plange.

(Preluare evz.ro)

 VEZI PROGRAM CINEMA CLUJ