Un dialog de împăcare dintre Bianca Drăgușanu și ”Prințul” Cristea, imaginat de Cațavencii, face furori.  

Bianca Drăguşanu: Băi, cap de plută, hai că m-am decis să-ţi mai dau o şansă. Şi nu din cauză că te smiorcăi la telefon de mi-l încarc de două ori pe zi, ci că n-am primit nici o ofertă mai bună în ultimele două săptămîni şi merg pe pierderi.

Adrian Cristea: Ai dreptate, pisicuţa mea cu buci.

B.D.: Să ştii că eşti un bou. Deci prima regulă: fără Tania Budi. Ai interzis la Tania Budi. Să nu aud de ea decît la rubrica „Decese“, ai înţeles?

A.C.: Sigur, porumbiţa mea cu ţâţe. Nu te mai înşel cu Tania Budi.

B.D.: Băi, faţă de viezure, nu mă mai înşeli la modul general.

A.C.: Asta ziceam, ţunţurelul meu cu labii. Nu o să mai afli ­niciodată că te înşel.

B.D.: Băi, ochi de curcă, nu e de aflat. Nu mă mai înşeli şi gata.

A.C.: Dar, garofiţa mea cu craci, dacă un penis cade peste un fotomodel în pădure şi nu e nimeni să audă, nu face nici un zgomot, nu?

B.D.: De unde ai auzit prostia asta, de la Mutu?

A.C.: Da. De unde ştii?

B.D.: Ei... Am fost şi eu model cândva. Şi fii atent: alocaţia mea săptămânală se dublează.

A.C.: Sigur, norişorul meu cu sfârcuri. Cum să nu?