Un clujean a realizat o excursie de aproape 4000 de kilometri în Sumatra, iar experiențele trăile le-a postat pe blogul de călătorie plecatideparte.ro.

”Înainte de a pleca definitiv din Sumatra, îmi doream să întreprind o excursie mai lungă. Pentru că s-a nimerit să fiu singur, mi-am plănuit doar datele plecarii și a întoarcerii, o rută aproximativă și câteva puncte de interes în care doream să ajung. Restul urmau să se rezolve din mers. Durata totală a excursiei a fost de aproape o lună, în care am parcurs 3840km. Datorită complexității nu pot restrânge toate experiențele într-o singură postare, deci dacă v-am trezit interesul vă invit de pe-acum să urmăriți blogul în continuare.

28 Mai: Padang – Palupuh. Cafea luwak și floarea Rafflesia

În ziua plecării, la prima oră, am fost sunat de către un posibil cumpărător pentru Furia Verde (scuterul care m-a plimbat prin Sumatra și nu numai, timp de aproape un an), așa că am mai zăbovit puțin ca să stabilesc detaliile. Deși nu îmi doream, trebuia să îl vând, înainte de plecarea din Indonezia. Spre Bukittinggi am ales din nou drumul alternativ prin Malakak. Chiar dacă distanța ar fi dublă, îmi convenea să merg pe-acolo pentru că era liniște, trafic redus, iar peisajul e mai impresionant. De fiecare dată când am mers la Lacul Maninjau, în apropiere de Bukittinggi, treceam pe lângă un drum secundar ce coboară spre oraș, dar de fiecare dată am ales varianta clasică, pe drumul aglomerat. Ei bine, de data asta am virat stânga, înainte de intersecția cu șoseaua Padang-Panjang – Bukittinggi. Am scăpat de haosul de la intrare în oraș și am trecut prin Canionul Sianok (dacă tot îmi doream să trec și pe-acolo, lucrurile s-au legat). Înainte să cobor în canion am oprit să mai stau de vorbă la niște magazine sau ateliere ce vindeau argint. Am mai întrebat una alta despre pietrele semiprețioase. M-am surprins pe mine însumi, cumpărând un inel. M-am surprins, pentru că de obicei nu mă arunc la cumpărături, dar lucrătura era atât de frumoasă, încât nu am rezistat tentației.

Indonezia se pretează la vise. Mie mi s-au întâmplat nenumărate lucruri minunate în țara asta și încă nu știu cărui fapt să atribui coincidențele. Mi-am pus problema să mă mut aici… de mai multe ori, chiar dacă este mai puțin dezvoltată (raportat la ce înțelegem noi prin dezvoltată), cu reguli scrise (ba chiar mai multe nescrise) și destul de retardată religios (cei care sunt credincioși, indiferent de religie, să nu mi-o luați în nume de rău – e doar o expresie pe care am dezvoltat-o recent, ce încheagă păreri și simțiri, la care subscriu umil), societatea indoneziană are atât de multe lucruri pozitive să mă învețe. De la politețe, la mod de viață, la bucuria timpului petrecut în compania celor dragi, până la a trăi fericit (nu a căuta fericirea). Îmi e greu să găsesc valori similare acasă, deși din punct de vedere material, viața în Europa pare destul de bună, cu orizonturi luminoase spre vest, dar din perspectivă emoțională, mi se pare destul de stearpă”, scrie Raul Baldean, pe blogul plecatideparte.ro.

Citiți mai departe AICI toată aventura și admirați fotografii incedibile realizare în excursia de 4000 de km.

Foto: Raul Baldean