Contractul încheiat de statul român cu Bechtel în 2003 a fost declarat pierdut, dar o copia a reușit să vadă lumina zilei.

Clauzele din acest contract, declarat pierdut de fostul ministru al Transporturilor, Dan Șova, conține clauze declarate absurde de avocați.

Interesant este că acest contract a fost supervizat de un avocat obscur, care a încasat un onorariu de 5 milioane de euro. Avocatul Carmen Simona Neagu era atunci asociata cântăreței Cristiana Răduță și avocata trupei 3 Sud Est, dar cel mai important a ”greilor” vremii, Costel Bobic și Cristi Burci. Cristina Răduță a fost iubita/ soția lui Bobic, apropiat de ministrul Transporturilor de la acea vreme, Miron Mitrea, scrie România curată, care a consultat trei avocați pentru a verifica clauzele contractului. 

Ce cred avocații despre prevederile din contractul cu Bechtel:

După cum spuneam la începutul acestui text, am cerut părerea unor avocați, care au dorit să-și păstreze anonimatul, în legătură cu prevederile contractului încheiat între statul român și Bechtel. Copia contractului original poate fi citită aici.

Avocat 1:

Observația 1: La Sub-Clauza 8.6 coroborată cu Sub-Clauza 8.7, constatăm că singurul drept și remediu al Beneficiarului când Antreprenorul nu finalizează lucrările în Timpul Necesar pentru Finalizare sunt penalități de întârziere de 0,15% din valoarea lucrărilor neterminate pentru acea porțiune, sau Secțiune pe Zi, pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 365 zile.

Această sancțiune este în fapt lipsită de eficiență. Pe de o parte, datorită cuantumului acestor penalități (procent din valoarea lucrărilor neterminate și perioada limitată de timp), iar pe de altă parte, datorită reglementărilor din contract – Sub Clauza 8.3 enumerând cauzele pentru care se poate solicita Prelungirea Timpului Necesar pentru finalizare. Prin urmare, Sancțiunea va fi efectivă în puține situații deoarece Antreprenorul va putea solicita Prelungirea Timpului Necesar pentru finalizare în majoritatea cazurilor.

Observația 2: Sub-Clauza 8.5 reglementează ”Costurile suplimentare și Profitul” la care este îndreptățit Antreprenorul ca urmare a unei cauze de întârziere ptr care Antreprenorul este îndreptățit la o prelungire a  Timpului Necesar pentru finalizare.

Contractul abundă în astfel de cauze (enumerate în parte la lit.b de la Sub-clauza 8.5) la care se adaugă altele. într-o astfel de situație Reprezentantul Beneficiarului va acționa conform Sub-Clauzei 3.5 pentru a conveni sau a determina

    Orice prelungire de termene și

    Valoarea respectivului Cost suplimentar plus Profitul

Aceste cauze de întârziere sunt o sursă suplimentară de profit pentru Antreprenor.

Observația 3: Sub clauza 12.6 – Întarzierea la plată – sancțiune aplicată Beneficiarului, disproporționată în raport cu sancțiunea pentru nefinalizarea lucrărilor la timp. Beneficiarul trebuie să plătească Antreprenorului dobânda pentru sumele totale întârziate la nivelul dobânzii LIBOR plus încă 4% *Libor majorat cu 4%)  pe fiecare zi de întârziere, până la data la care plata este făcută fără a limita perioada la 1 an (așa cum este în cazul Antreprenorului), ci doar definind anul (această mențiune poate duce în eroare și poate trece drept limitare a perioadei de plată a întârzierilor. Dobânda va curge pe fiecare zi și va fi calculată pe baza numărului de zile scurs și al unui an de trei sute șaizeci și cinci de zile (365) de zile . Dobânda cumulativă va fi adăugată la plata curentă.

Observația 4: Nerespectarea Contractului de catre Antreprenor. Sub Clauza 14.1 nepermis de îngăduitoare față de neîndeplinirea unei obligații importante din contract (raportat la valoarea contractului și la tratamentul dur aplicat Beneficiarului pentru aceeași obligație): Dacă antreprenorul nu își îndeplinește orice obligație importantă beneficiarul poate notifica antreprenorul, solicitandu-i să remedieze respective neindeplinire într-o perioadă de timp stabilită în mod rezonabil.

Observația 5: Nerespectarea Contractului de către Beneficiar. Spre deosebire de Sub clauza 14.1 care doar prevedea posibilitatea ca beneficiarul să-l notifice pe antreprenor pentru a remedia neîndeplinirea într-o perioadă rezonabilă de timp, sub clauza 15.1 reglementează într-o manieră concretă care sunt cauzele pentru care Antreprenorul poate suspenda activitatea dacă beneficiarul nu-și respectă obligațiile, precum si determinarea costurilor suplimentare si profitul pe care trebuie sa le plateasca beneficiarul. Mai mult, Sub Clauza 15.4 –  care reglementează plata la reziliere, arată ce sume trebuie să calculeze și ce plăți trebuie să facă Beneficiarul, conform Sub clauzei 18.5 și în plus, valoarea oricărei pierderi sau pagube, incluzând pierderea profitului. Această clauză face ca rezilierea contractului să fie încă o sursă de profit pentru Antreprenor și împovăratoare pentru beneficiar.

Observația 6: Riscurile Antreprenorului nu sunt urmate de reglementarea firească -Consecințele riscurilor Antreprenorului, așa cum au fost reglementate riscurile beneficiarului. Pentru a nu exista nici o bănuială că acest contract a fost o mină de aur pentru Antreprenor și pentru a exclude orice confuzie, părțile,  au inserat clauzele care prevăd Limitarea Răspunderii: Sub Clauza 16.6,  Sub Clauza 16.8 , Sub Clauza 16.11, Sub Clauza16.12 integral. Simpla lecturare a acestor clauze este suficientă pentru a arăta modul în care a fost negociat contractul. Chiar și la apariția unui eveniment de Forță Majoră, Antreprenorul nu va suporta nici o pierdere,  Sub Clauzele 18.4, 18.5 prevăd că Beneficiarul va plăti toate sumele și orice cost. Riscul producerii unui eveniment de Forță Majoră este suportat exclusiv de Beneficiar.

Concluzii Avocat 1: Contractul este construit astfel încât să-i permită Antreprenorului să obțină profit din orice aspect pe care îl reglementează. Este un dezechilibru între drepturile și obligațiile Antreprenorului și cele ale Beneficiarului în detrimentul celui din urmă.

Avocat 2:

Observația 1: Costurile cu echipamentele sunt umflate. În tabelul ”Schedule 12- Day Rates” chiar la prima poziție vedem că statul român trebuie să plătească pentru fiecare ”automobil sedan”, chiar și când stă, câte 43.38 euro/zi, ceea ce e o sumă enormă. Adică chiar și pentru o Dacie inscripționată cu abțibild ”Bechtel” care stătea în parcare, statul român a trebuia să plătească 15.826 euro/an.

Observația 2: La Sub Clauzele 16.6 și 16.7, Limitarea Răspunderii, daunele maxime ce trebuie să fie plătite de Bechtel, sunt limitate la maxim 10% din valoarea contractului, chiar și în caz de neglijență. La fel, clauza 16.11 întărește aceste exonerări de răspundere, chiar și în caz de culpă (în tot sau în parte)

Observația 3: Nu sunt stabilite cantitățile de materiale, ci doar un preț unitar inițial (modificabil și el), adică semnatarii contractului știau un cost de pornire pentru metrului cub de pietriș, dar nu și cât pietriș urma să intre în autostradă.

Observația 4: Contractul nu a fost secretizat, deoarece un contract pentru a fi secretizat, are nevoie de un înscris tip ștampilă, aplicat pe fiecare pagină în parte. Mai mult, cei care au avut acces la contract ar fi trebuit să aibă spor de salariu pentru lucrul cu informații clasificate, ceea ce nu s-a întâmplat. Cel mai probabil, a fost vorba de o gogoriță implantată în mentalul colectiv din CNADNR, ca să nu-i treacă cuiva prin cap să dea la presă contractul  și să iasă scandal, întocmai cum aceeași tactică a funcționat mulți ani și în cazul contractelor băieților deștepți cu Hidroelectrica, unde s-a spus că acele contracte sunt clasificate și de fapt nu erau.

România Curată vă îndeamnă să lecturați acest contract și să identificați acele elemente defavorabile statului român, care nu ar fi trebuit să se regăsească în el, dar și acele ”informații” care să impună o secretizare justificată a sa. Și o întrebare de final: ”De ce ne-a fost restricționat accesul la el  în tot acest răstimp?”

Citește AICI copia contractului.