Livratorii din Asia au împânzit piața din România, dar duc o viață foarte grea. Aceștia lucrează peste 10 ore pe zi și câștigă 2.000 de lei pe lună.

În România sunt aproape 2.000 de muncitori străini lucrează ca livratori sau curieri, dintr-un total de 27.000 de curieri, arată Inspecția Muncii. Datele nu sunt însă complete, pentru că se lucrează mulți și la negru.

Pentru a ajunge în România, livratorii plătesc mii de euro către agenții de recrutare din țările lor, iar țara noastră sunt plasați la platforme precum Tazz, Glovo, Bolt etc.

Aceștia susțin că patronii români nu doar că le dau mai puțini bani decât le-au promis, dar și că le taie din acești bani în mod nejustificat, de exemplu pentru faptul că scuterele fac pană sau au zgârieturi. Unii au spus că patronii le dau doar 100 de lei pe lună pentru mâncare.

Amila, un bărbat de 43 ani din Sri Lanka, unde trimite bani pentru a-și întreține soția și cei trei copii, povestește că lucrează mereu circa 11 ore pe zi, uneori chiar mai mult, iar în final este plătit cu maxim 1.800 de lei pe lună. Asta deși i-au fost promiși 2.500 lei, sumă pe care nu a încasat-o niciodată.

”Suntem de cinci luni în România. Muncim mai bine de 11 ore pe zi, uneori 13 ore. Am un target pe zi, care de obicei se face în 11, 12 sau 13 ore. Înțelegerea noastră era pentru opt ore, dar mereu sunt peste 8 ore. Contractorul ne-a promis 2500 lei pe lună, dar niciodată nu am primit mai mult de 1800 lei”, a declarat acesta pentru Digi24.

Angajații sunt la mâna patronului, care le poate anula contractul în orice moment și astfel își pierd viza de muncă.

”Nu avem nicio opțiune, nicio soluție pentru că șeful ne poate anula oricând contractul și pierdem viza de muncă. Suntem neajutorați și nu putem face nimic. Pe perioada verii am putea să ne descurcăm, dar ce facem când vine iarna? Suntem speriați și nu știm ce să facem. Nu avem deloc timp de relaxare sau pentru noi. Dacă nu ne facem targetul, nu primim salariile. În fiecare zi muncim, să ne putem ajuta familiile”, a mai precizat acesta.

Fratele lui de 28 de ani, Maduwantha, lucrează și el în România, tot ca livrator.

”Șeful meu îmi dă 100 de lei pe lună pentru mâncare. Dar orice mici stricăciuni la scuter ni le oprește din salariu. Uite, o mică zgârietură ca asta (îmi arată zgârietura – n.red.) îmi oprește din salariu 250 lei. Mi s-a spart roata luna trecută, mi-a oprit 250 lei. Dar roțile nu sunt problema mea, ele sunt consumabile, ăsta e jobul meu, să le folosesc, să merg cu ele. Fac mai mult de 100-120 km pe zi în București”, a spus și acesta.

Un alt tânăr, Nooralam, în vârstă de 27 ani din Bangladesh, a câștigat în primele zece luni de când lucrează în România doar câte 1.500 de lei.

”Lucrez 8-9 ore pe zi zilnic, mai puțin vinerea. Locuiesc undeva pe Calea Giulești, casa și masa e plătită de șef. Dar salariul meu e foarte mic, 1500 lei. Deși contractul meu era de 2500 lei. E foarte zgârcit cu mine, nu știu de ce. Foarte greu reușesc să pun niște bani deoparte pentru acasă. Eu am venit pentru un contract pe un an de zile, deci după un an sper să primesc documentul de eliberare de contract și sper să găsesc un alt loc de muncă. Asta ține și de autoritățile din România. Am venit aici împreună cu alți șapte oameni, toți avem aceeași problemă. Șeful nostru e foarte zgârcit cu noi”, a precizat și acesta.

Livratorii asiatici se simt totuși bine în România și spun că ”majoritatea românilor sunt foarte ok, oamenii sunt foarte decenți, foarte inteligenți și îți sar în ajutor. Am simțit mereu asta la clienții noștri. Când nu găsim adresa, vin către noi și 500 m. Sunt săritori. Nu știu de ce șefii noștri sunt altfel”, spune Chanaka, unul dintre cei patru frați din Sri Lanka, veniți să muncească în România.