Europarlamentarul Daniel Buda a vizitat 15 ferme de struți din România șia făcut o radiografie privind profitabilitatea acestora.

În urmă cu câțiva ani devenise o modă creșterea struților, se pare că această ”indeletnicire” i-a dezarmat pe mulți, nu atât din cauza investițiilor în infrastructură cât din cauza timpului necesar pentru ca afacerea să devină profitabilă. Cu toate acestea, fermierul de la Tinca, Florian Bala, a demonstrat că tenacitatea este uneori absolut necesară pentru a reuși în afaceri, chiar și în agricultură. Pornind de la un efectiv mai mic, astăzi a ajuns să dețină în propria fermă peste 200 de exemplare, pe diferite categorii de vârstă. Practic, dintr-o familie de struți, adică 2 femele și 1 mascul, se pot obține 80-90 ouă într-un an de zile. Piața de desfacere a domnului Bala este preponderent în afara României deoarece, așa cum spunea și domnia sa, preferă să lase piața internă pentru ca și ceilalți fermieri să se poata dezvolta. “Eu am ferma înscrisă în treisys astfel încât pot să vând struții la export”, îmi spunea fermierul. Este o afacere pentru cei cu multă răbdare, o afacere în care fermierul trebuie să fie conștient că are nevoie de un efectiv cu 60% mai mare pe care sa îl crească încă de când sunt pui pentru ca la maturitate să își stabilizeze efectivul. Astfel, de exemplu, dacă cineva își dorește să aibă 10 familii de struți, trebuie să crească aproape 50 struți deoarece pe parcurs unele exemplare trebuie eliminate din diverse motive. O dată ajunși la maturitate, dacă te ocupi și de vânzarea puilor, veniturile pentru o familie de struți ajung la 6-7 mii de euro. Prețul de cost pentru un struț este de aproximativ 90 euro pe an, ceea ce desigur nu e foarte mult ținând cont de veniturile pe care le generează. Piață de desfacere? O problemă inexistentă. “Nu pot produce cât aș putea să vând” mi-a spus fermierul. “Subvenții de la stat primiți?” l-am întrebat eu. “Nu, domnule. Când le-am cerut, nu mi le-au dar iar acum, când mi le dau, nu mai am eu nevoie de ele. Imi produc singur furajele, atât porumbul cât și lucerna, astfel că prefer să nu mai am treabă cu birocrația.”

”Ouăle de struț se vând cu 1 milion bucata în supermarketuri, iar cele 20-25 pene pe care le vedem în concursurile de cabaret, se vând de la 3-5 lei. Coaja unui ou se vinde la 40-50 lei dar în același timp uneori ouăle frumos încondeiate în Moldova se vând în magazinele de anticariat din Franța. În mod paradoxal, struțul nu suferă iarna de frig, padocurile fiind în permanență deschise, iar curățenia se face de 2-3 ori pe an”, a spus Daniel Buda. 

Chiar dacă în România creșterea struțului pare pentru mulți o utopie, realitățile întâlnite la această fermă dar și de la faptul că există o piață de desfacere neacoperită, la astfel de ferme forța de muncă fiind destul de redusă, cred că poate deveni o afacere de succes. Bani puțini, răbdare multă, recuperarea investiției după 4-5 ani.