Prețul locuințelor în Cluj-Napoca pare a fi manipulat de agențiile imobiliare. După apartamentul de 70 de metri pătrați cu 330.000 de euro, acum, aceeași agenție, scoate la vânzare o locuință cu 350.000 de euro.

Au înnebunit clujenii? 330.000 de euro pentru un apartament cu două camere în Cluj. Vezi cum arată cei 67 metri pătrați vânduți la preț de 'palat'

Este vorba despre un apartament de 90 de mp, living și două dormitoare în zona Iulius Mall, situat la etajul 3, în ansamblul Riviera dispus pe 8 nivele.

Locuința mai are 2 balcoane, o bucătărie și două băi. În plus, pentru 20.000 de euro se vinde și parcare subterană.

Pot fi limite legal prețurile la apartamente? La chirii s-a încercat și a fost un eșec

Avovații consultați de Știri de Cluj spun că limitarea prețurilor la apartamente este imposibilă, pentru că numai piața poate face acest lucru. 

Ce s-ar putea face este plafonarea chiriilor, dar acest lucru a eșuat peste tot în lume. 

Economiștii cred că ”înghețarea” chiriilor duce la stabilizarea chiriilor pentru o scurtă perioadă de timp, dar descurajează investitorii. Drept urmare, piața de locuințe stagnează. Proprietarii nu-și mai permit să modernizeze apartamentele. De asemenea, se construiesc foarte puține locuințe noi, pentru că lipsesc investitorii. 

Un studiu, realizat de Institutul German de Cercetare Economică, face o diferență între instrumentele de susținere și cele restrictive pentru reglementarea pieței locuințelor. Controlul prețurilor chiriilor se încadrează în categoria măsurilor restrictive, în timp ce construcția de locuințe sociale constituie mai degrabă o măsură de susținere. 

În Europa și America de Nord s-au aplicat controale la prețurile pentru închiriere în special cu puțin timp înainte și în timpul celor două mari Războaie Mondiale ale secolului 20, când spațiul de locuit din orașe a devenit foarte limitat, determinând o creștere rapidă a chiriilor. Guvernele au reacționat riguros, înghețând chiriile, uneori chiar la nivelul de dinainte de război. Numai statul avea dreptul să mărească chiriile. Ca rezultat, proprietarii fie nu puteau, fie nu aveau niciun interes să își modernizeze apartamentele. Cartiere întregi, de exemplu în New York, au rămas în paragină.

Mai târziu, în anii '70, a fost aplicată o a doua generație de controale pentru prețurile de închiriere, însă mult mai moderate. Legislativul nu a mai reglementat nivelul chiriilor în ansamblu, ci doar rata de creștere, respectiv cu cât putea crește o chirie. În mare parte, această valoare era legată de o altă variabilă de referință, cum ar fi indexul prețului de consum. A doua formă de control moderat al chiriilor este și în prezent în vigoare, în multe țări. Evoluția controalelor prețurilor la chirii se resimte și astăzi la New York. Aproximativ 22.000 de apartamente ale metropolei sunt supuse unor reglementări introduse pe parcursul primei generații de controale ale prețurilor de închiriere, acestea fiind denumite ”first generation rent control”. Semnificativ mai multe, aproximativ 966.000 de apartamente se încadrează în așa-numita ”rent stabilization” (”stabilizare de chirii”) din anii ’70. Așadar, chiriile acestor apartamente sunt mai degrabă stabilizate și nu controlate. 

Dar controlul chiriilor nu este în niciun caz o măsură a trecutului. În iunie, statul New York a decis să aplice o nouă plafonare, oricât de controversată ar fi aceasta, iar orașul elvețian Basel tocmai a lansat la rândul său o inițiativă de protecție a locuințelor. Așa că Berlinul nu este singur (în 2019 a decis înghețarea chiriilor). Dar, ceea ce pare un triumf al unei politici stricte a prețurilor la chirii, este, în afară de Berlin și New York, mai degrabă opusul.

Inițiativa de la Basel pentru protecția locuințelor a fost dezvoltată pentru ca orașul să se delimiteze de strictele reguli impuse, de exemplu, la Geneva. Geneva a reglementat puternic piața locuințelor, contribuind la creșterea chiriilor și stoparea investițiilor. Think-tank-ul ”Avenir Suisse” a ajuns la concluzia că politica strictă a prețurilor la închiriere îi favorizează pe cei care rămân pe perioade lungi într-o locuință. Cu alte cuvinte: ”Cine se mută dintr-o locuință în alta, la Geneva, pierde”. Așa că cei din Basel se tem de astfel de evoluții și caută o soluție benefică din punct de vedere economic, scrie publicația Basler Zeitung.

Creșterea chiriilor din cauza controlului acestora pare o contradicţie, dar același lucru s-a întâmplat în Stockholm, capitala Suediei. Problema apare atunci când există atât o piață a locuințelor reglementată, cât și una nereglementată. Suedia a fost mult timp una dintre țările cu cel mai mare control al prețurilor de închiriere. Fără succes, deoarece chiriile continuă să crească, iar spațiul de locuit devine tot mai restrâns. Rezultatul: în timp ce chiriile de pe piața nereglementată cresc, cererea de apartamente cu preț limitat la chirie este uriașă. În Suedia, cine dorește un astfel de apartament se poate înregistra pe o listă. Dar lista de așteptare a depășit deja 600.000 de potențiali clienți, iar în medie, se așteaptă unsprezece ani până la obţinerea unui astfel de apartament. La Stockholm situația este deosebit de gravă. 

Cei mai dezavantajați sunt familiile cu venituri mici și cei proaspăt mutați în oraș, pentru că nu pot aștepta ani de zile să primească un apartament și, în același timp, nu își pot permite nici să cumpere o locuință. În momentul de față, în Suedia înfloresc închirierile pe piața neagră, respectiv contractele ilegale de subînchiriere. Prin urmare, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a solicitat Suediei, în urma unui studiu, să relaxeze controalele chiriilor. Guvernul suedez a început deja dereglementarea, conform unui mayerial amplu prezentat de dw.com.