Clujul e indicat de toate clasamentele drept cel mai scump oraș din țară, cu o medie a prețurilor la vânzarea apartamentelor de 1.900 euro/mp, mult mai mult decât tarifele practicate în oricare alt oraș dezvoltat din România și chiar din Europa.

Cine „trage” prețurile în sus?

Cine sunt, totuși, cei care plătesc chirii mari în Cluj, sau care acceptă să achite sume impresionante pentru achiziționarea unor apartamente de dimensiuni obișnuite, și mai ales de ce o fac? Cât de mult va mai dura acest miraj imobiliar al Clujului, are el o susținere reală?

Sunt întrebări ale căror răspunsuri le regăsim în percepțiile și comportamentele unor tineri care relatează dacă și cum au reușit să se integreze, să facă față standardelor costisitoare în orașul care este cel mai bine cotat din țară în ce privește calitatea vieții.

Sunt doi poli majori care mențin ridicate cifrele din piața imobiliară clujeană. Primul este segmentul IT, care implică în primul rând activitatea numeroaselor firme/companii de specialitate, dar și universitatea (UTCN), pepiniera, furnizorul forței de lucru în domeniul tehnologiei și comunicațiilor.

Un alt pol, la fel de important, este segmentul medical, cu tot ceea ce înseamnă clinici medicale, private sau de stat, care asigură servicii de sănătate de calitate și care întrețin turismul medical la cote ridicate. Universitatea de Medicină „Iuliu Hațieganu” cu profesorii renumiți și sistemul educațional adresat inclusiv studenților străini și europeni e un alt element despre care se vorbește prea puțin și care face diferența între „Clujul universitar” și restul orașelor universitare din țară. De ce? Pentru că strategia UMF Cluj se bazează de foarte mulți ani pe o politică de atragere în principal a studenților europeni, în ciuda taxei de școlarizare foarte mari practicată de instituția de învățământ.

Circa 1.400 de studenți străini învață la UMF Cluj, majoritatea provenind din UE, taxa de studiu fiind fixată în 2021-2022 la 7.500 euro/an

Dacă în toate celelalte universități clujene (8 la număr) există doar specializări care pot fi urmate într-o limbă de circulație internațională, UMF este singura universitate clujeană care are asigurate trei secții pentru studenți străini, mai exact două pentru studenți străini la Medicină Internă de câte 50 de locuri, una pe linia franceză (care-i include pe lângă francezi și pe tunisieni, algerieni, marocani), și alta pe linia engleză, ocupată de studenți britanici, suedezi, nemți etc.

Mai este, de asemenea a treia secție, de Stomatologie, unde studenții străini vin de asemenea în număr foarte mare, circa 120 de studenți străini într-un an. Anul trecut, taxa anuală de școlarizare pentru studenții străini era de 6.000 de euro, iar pentru anul școlar 2021-2022 a fost ridicată la 7.500 de euro. În afara taxei de școlarizare, studenții străini mai au de achitat alte taxe, în caz că pierd examene, plus cheltuielile pentru chirie și întreținere.

„Taxa de școlarizare poate fi considerată forte mare, pentru un student francez care poate nu vine dintr-o familie cu dare de mână. Însă prin comparație, în Spania de exemplu, taxa la Medicină poate ajunge și la 12.000 -13.000 de euro, deci mult mai mult. Sigur, la Cluj am avut și colegi care pentru că se descurcau mai greu cu banii, și-au luat chirie în Florești (localitate limitrofă municipiului Cluj Napoca – n.red.). Preferau să facă naveta și ieșeau oricum mai ieftin decât dacă ar fi locuit în oraș”, explică Rafik Derridj, tânăr cetățean francez, medic rezident la Ortodonție, conform G4media.ro.

Rafik a absolvit la Cluj facultatea de Stomatologie și a terminat inclusiv un Masterat. Pentru că la rezidențiat la UMF Cluj erau disponibile doar 3 locuri, a preferat să se mute la Timișoara, oraș care-i poate oferi „perspective mult mai bune”.

„Viața este mult mai ieftină la Timișoara. Spre exemplu, un apartament cu o cameră într-un cartier decent îl poți închiria cu 250-300 de euro. În Cluj, în aceleași condiții plăteam lunăViața este mult mai ieftină la Timișoara. Spre exemplu, un apartament cu o cameră într-un cartier decent îl poți închiria cu 250-300 de euro. În Cluj, în aceleași condiții plăteam lună de lună 500 de euro chiria. La Timișoara am mai constatat că lumea nu este la fel de bogată precum este în Cluj, de aceea probabil totul este și mai ieftin. Însă nu acesta este aspectul care m-a deteminat să plec din Cluj. Am vrut în primul rând să mă asigur că pot să-mi fac rezidențiatul, iar la Cluj nu aveam șanse prea mari să intru, pentru că sunt locuri foarte puține. Și apoi perspectivele sunt mult mai bune în Timișoara pentru mine”, relatează Rafik Derridj.

Al doilea aspect care a contat în decizia de a lăsa Clujul pentru Timișoara ține de oportunități, de faptul că în viitor dorește să-și dezvolte o clinică de stomatologie. 

„Timișoara peste câțiva ani va deveni un oraș la fel de dezvoltat precum este acum Clujul, mai ales că peste doi ani va îndeplini și misiunea de Capitală Europeană a Tineretului (titlu pierdut de municipiul Cluj Napoca în favoarea Timișoarei – n.red). Va exista și autostrada pe ruta Serbia – Moravita – Belgrad, există multe proiecte în curs de realizare pentru dezvoltarea infrastructurii și chiar cred că nu voi regreta deloc că am plecat din Cluj. În Cluj e plin deja de clinici stomatologice, mult prea aglomerat. Sigur, Facultatea de Stomatologie din Cluj este cea mai bună din țară, cu cei mai buni profesori practicieni care pregătesc foarte bine studenții pentru viitorul lor de medici, de aceea este și cea mai căutată facultate de profil din țară. Însă eu doresc să-mi fac o clinică mare, să dezvolt turismul medical, să ridic calitatea serviciilor în medicina dentară pentru pacienți, iar la Cluj nu cred că aș mai fi avut loc să fac așa ceva”, a spus Rafik Derridj.

De ce în România și nu în Franța o clinică performantă? „Pentru că în Franța sistemul este diferit. De exemplu, dacă aș avea o clinică privată acolo ar trebui să plătesc statului 50% din venituri, ceea ce e mult. Și apoi, eu chiar mă simt foarte legat de România. Sunt aici deja de 10 ani”, a precizat tânărul.

„Îmi permit să plătesc chiria de 400 de euro și să locuiesc singur”

Un alt segment care ține scorurile ridicate la Cluj este IT-ul. Un tânăr obișnuit care iese la 22-23 de ani din facultate, are șanse foarte mari să prindă un program de internship la una dintre firmele mai mari sau mai mici de IT. Norocoșii sunt plătiți chiar și în internship, alții stau câte cinci șase luni, învață rapid programe de bază fiind apoi angajați în cadrul firmelor cu salarii de pornire destul de mari, comparativ cu un salariu mediu din România.

„După ce am absolvit facultatea, am fost în internship la o firmă timp de 6 luni. Nu m-a interesat neapărat să fiu plătită de la început, am preferat să învăț mai întâi, așa că nu mi-a fost greu deloc să-mi găsesc repede locul. Am rămas apoi să lucrez pe unul dintre contractele pe care firma le avea în spațiul extern. La început am primit 4.000 de lei salariu, apoi în câteva luni am ajuns la 6.000 de lei. Acum lucrez deja la o firmă mult mai mare, am atribuții mai multe iar salariul este de asemenea mai mare, în sensul că-mi permit să plătesc fără probleme o chirie de 400 de euro, să locuiesc singură, să merg în excursii, să comand mâncarea în oraș”, spune Tina B., care are 28 de ani.

Un alt tânăr care lucrează la o firmă de IT, Bogdan Grecu de 26 de ani, spune că e deja angajat de 3 ani, că are un salariu destul de bun, dar că viața în Cluj i se pare nejustificat de scumpă. El semnalează un fenomen deloc de neglijat, că job-urile în IT pot fi prestate din oricare altă parte a țării, a lumii, și că nu trebuie neapărat să fie blocat să locuiască în Cluj pentru a avea un salariu mare.

„Sigur, îmi permit să plătesc chirie, să comand mâncare oricând în oraș, să merg cu Bolt-ul oricând am nevoie, dar nu înțeleg de ce trebuie să fie totul atât de scump aici. Am doi prieteni care lucrează ceea ce lucrez și eu. Acum în pandemie, mai ales, au plecat din Cluj și au lucrat de acasă, unul din Sibiu, altul din Oradea.  Au făcut practic același lucru pe care l-am făcut și eu, am câștigat toți aceiași bani, diferența este că eu am fost obligat să cheltuiesc mult mai mult decât ei. Și sigur că acum stau să analizez, care sunt avantajele mele și dacă pe viitor mai rentează să rămân la Cluj”, a comentat  Bogdan Grecu, relatează G4media.ro.

Ca student, întreținut de părinți, cheltuielile sunt mult limitate, într-un oraș precum Clujul. Darius M., clujean, are 21 de ani, este încă student la Științe Agricole și spune că deși i-ar plăcea să nu mai locuiască în apartament cu părinții, îi este greu să previzioneze când va ajunge să câștige suficient pentru a se descurca pe cont propriu. 

„Totul este scump la Cluj. Personal nu mi-aș putea permite o chirie. Am colegi și prieteni care nu-s din Cluj și știu că ajung să cheltuiască pe lună, cu tot cu chirie și întreținere și peste 4000 de lei. Mi-e groază doar când mă gândesc la suma aceasta”, a comentat Darius M.

Cele mai mari prețuri cerute pe apartamentele din România se înregistrează în Cluj-Napoca

În ciuda prețurilor ridicate, Clujul este, de asemenea, pe locul 3 în clasamentul vânzărilor imobiliare în perioada ianuarie- aprilie, conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară: București – 36.550 vânzări; Ilfov – 16.411; Cluj – 12.605.

În aprilie media a sărit de pragul de 1900 euro/ mp, arată cele mai recente date ale portalului Imobiliare.ro. cu toate că sunt scoase pe piață apartamente încă din faza de proiect sau în zone în care locuitorii nu beneficiază de servicii decente, cum ar fi spații publice și zone verzi.

Suma medie solicitată la nivel național de către vânzătorii de apartamente s-a majorat cu 1,2% în aprilie, ajungând la 1.396 de euro pe metru pătrat util, arată datele platformei Imobiliare.ro. În martie, prețurile au înregistrat un avans de 1,5%. Pretențiile proprietarilor au crescut în toate cele șase mari orașe monitorizate de platformă. Poziția fruntașă în topul scumpirilor este ocupată de Brașov

În Cluj-Napoca, apartamentele au înregistrat, per ansamblu, un avans de 0,8% pe parcursul lui aprilie, de la o medie de 1.887 de euro pe metru pătrat util, la 1.903 euro pe metru pătrat util. La fel ca în București, prețurile din capitala Transilvaniei au avut o evoluție crescătoare pe ambele segmente de piață analizate: locuințele din blocurile vechi s-au apreciat cu 0,9% (de la 1.853 la 1.870 de euro pe metru pătrat), iar cele din ansamblurile noi cu 0,7% (de la 1.924 la 1.937 de euro pe metru pătrat).