Pe 4 august, Ministerul Infrastructurii și Comunicațiilor din România a lansat o consultare publică cu privire la proiectul de legislație 5G, care consideră țara de origine a furnizorilor de rețele 5G ca o condiție pentru determinarea securității cibernetice.

Potrivit știrilor din presă, deși nu este menționat niciun furnizor specific, proiectul este dedicat Huawei. Preocuparea guvernului român cu privire la securitatea cibernetică este de înțeles.

Cu toate acestea, dacă legislația este utilizată pentru a gestiona astfel de probleme foarte tehnice și orientate spre piață, costurile de gestionare vor fi mult crescute, eficiența va fi redusă, iar dezvoltarea normală a industriei telecomunicațiilor va fi afectată.

Nu mai există cale de întoarcere, iar odată ce proiectul va deveni lege, spațiul lăsat guvernului român va fi foarte limitat. 

Legislația pentru gestionarea securității cibernetice încalcă principiile economiei de piață și este dificil de pus în aplicare, ceea ce poate determina un regres pentru operatori.

Legislația se referă la activitățile unui anumit organ de stat care, în conformitate cu o anumită procedură, formulează sau aprobă un cod de conduită care reflectă voința clasei conducătoare și asigură punerea sa în aplicare prin intermediul forței coercitive a statului.

În centrul legii se află utilizarea puterii coercitive naționale pentru a asigura punerea sa în aplicare. România legiferează cu privire la furnizorii de rețele 5G, ceea ce înseamnă că țara trebuie să se implice puternic în procesul de licitație al operatorilor pentru a se asigura că operatorii efectuează verificări de calificare la selectarea furnizorilor.

Pe lângă evaluarea produselor și a prețurilor furnizorilor și verificarea securității cibernetice, transportatorii trebuie, de asemenea, să investigheze guvernele țărilor lor de origine, să verifice structura de acționariat a furnizorilor și să verifice istoricul lor operațional.

Acest lucru va provoca mari dificultăți furnizorilor. Astfel de legi sunt extrem de dificil de aplicat iar acesta este, fără îndoială, un dezastru pentru economia de piață.

Majoritatea țărilor UE nu sunt dornice să aleagă legislația pentru gestionarea problemelor de securitate cibernetică, care este concepută pentru a menține echilibrul și neutralitatea.

UE doar a publicat documentul cu recomandări privind setul de instrumente 5G statelor sale membre, utilizzând politici și mijloace tehnice pentru a gestiona securitatea cibernetică. UE nu a adoptat o legislație, ceea ce înseamnă că țările membre nu vor discrimina anumiți furnizori, vor menține corectitudinea și deschiderea și nu vor interzice furnizorii chinezi de echipamente 5G, așa cum ar dori SUA.

Marea Britanie a adoptat o abordare echilibrată față de Huawei, chiar aflându-se sub presiunea SUA. Guvernul britanic a declarat că va exclude Huawei în 2027 și va păstra echipamentele Huawei în rețeaua live.

Legislația va fi finalizată în 2024. Germania are o abordare matură în cee ace privește gestionarea securității cibernetice și impune furnizorilor să își asume angajamente în prealabil, să efectueze audituri în timpul evenimentelor și să impună sancțiuni pentru încălcări.

Această abordare se aplică tuturor furnizorilor. Până în prezent, Germania nu are niciun plan legislativ.

Legislația este un act de anvergură al statului. În cazul în care impactul major asupra pieței și economiei nu este pe deplin luat în considerare, odată ce legislația este adoptată, operatorii pot solicita despăgubiri de la guvern. Cine va plăti pentru guvern?

Apele liniștite sunt adânci.

După spune proverbul românesc, apele liniștite sunt adânci. Într-un moment în care epidemia face ravagii, există o nevoie urgentă de redresare economică și de creare de locuri de muncă. Mediul politic global se schimbă rapid. Numai prin înțelegerea situațiilor interne și internaționale și prin elaborarea de planuri de activități putem realiza redresarea economică și putem proteja economia națională și veniturile oamenilor.

Guvernul României nu ar trebui să se grăbească să legifereze, ci să rezolve problemele internaționale actuale într-o manieră echilibrată, să rezolve problemele tehnice prin mijloace tehnice și să transforme politica în politică și știința și tehnologia în știință și tehnologie.