Ilie Bolojan, un Decrețel venit să pună umărul la politica mare. Dar poate opri dezindustrializarea?

Într-o Românie care se confruntă cu cea mai gravă amenințare economică – dezindustrializarea – apariția lui Ilie Bolojan pe scena politicii mari este primită cu speranță de către unii și cu scepticism de alții. Dragoș Damian, directorul Terapia Cluj, subliniază faptul că Bolojan este unul dintre acei „Decreței" care, din păcate, vin să pună umărul la treabă abia acum, când situația a devenit critică.

„Ilie Bolojan, întotdeauna o plăcere să văd un Decrețel care vine în momente fierbinți să pună umărul la politica mare de la București”, scrie Dragoș Damian. Acesta îi alătură lui Bolojan alți Decreței notabili precum Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Hunor Kelemen.

Totuși, Damian remarcă și o realitate amară: timp de multă vreme, această generație de Decreței s-a ferit să preia frâiele țării, deși mulți dintre ei au abilități și experiență. „Se culpabilizau pentru că au trăit jumătate de viață în hulita 'Epoca de Aur' a Ceaușeștilor.”

Acum, încărcați de responsabilități și speranțe, acești lideri trebuie să facă față unor realități dure. Dragoș Damian atrage atenția asupra faptului că Ilie Bolojan vine la București într-un moment extrem de dificil pentru România:

„S-a terminat foarte complicat, s-au întâmplat într-o lună lucruri de neimaginat. Încă suntem în stare de șoc, bulversați, stresați, îngrijorați de viitorul copiilor și nepoților noștri.”

Dezindustrializarea, „cel mai mare rău"

Dar ce este cu adevărat grav? Nu doar evenimentele recente, ci un fenomen "infiltrat de ani de zile" – dezindustrializarea. Fabricile de prelucrare se închid constant, marile capitaluri industriale ocolesc România, iar antreprenorii români din sectorul de producție vor să își vândă afacerile și să iasă din joc.

„Dezindustrializarea este cel mai mare rău. Se fabrică din ce în ce mai puțin în România, iar industriei noastre de prelucrare îi lipsește competitivitatea.”

Dragoș Damian expune clar problemele care macină industria românească:

• Importurile de produse subvenționate în țările de origine;

• Birocrația și corupția administrativă;

• Lipsa forței de muncă specializate;

• Lanțurile de aprovizionare lungi și costisitoare;

• Criminalitatea fiscală din alte domenii;

• Prețul ridicat al energiei.

Totul înseamnă importuri

Un alt avertisment serios este că marile proiecte de dezvoltare ale României se vor baza, inevitabil, pe materiale, echipamente și chiar forță de muncă din import. Digitalizarea, infrastructura, școlile, spitalele – toate acestea vor fi construite cu resurse externe.

„Toate vor fi clădite și echipate cu materiale din import, cu tehnologie și echipamente din import și, la fel de grav, cu ingineri și muncitori din import.”

Dragoș Damian trage astfel un semnal de alarmă pe care nu doar Ilie Bolojan, ci întreaga clasă politică ar trebui să îl audă. Fără o industrie funcțională, economia României nu poate fi sustenabilă.

Poate Bolojan să schimbe cursul?

Dragoș Damian își încheie pledoaria cu o întrebare retorică, dar plină de substanță:

„Ilie Bolojan, sunt convins că la întâlnirea de astăzi cu oamenii de afaceri aceștia au pus pe primul loc în ordinea priorităților economiei stoparea dezindustrializării României. Sau nu?”

Fie că este vorba de politici economice, sprijin pentru antreprenori sau crearea unui mediu favorabil producătorilor locali, răspunsul nu poate întârzia. Bolojan, în calitate de Decrețel și de lider recunoscut, are însoarcină grea: să demonstreze că poate opri această alunecare spre o Românie construită doar pe importuri.

Rămâne de văzut dacă Ilie Bolojan va reuși să schimbe cursul sau dacă ne vom confrunta în continuare cu aceeași realitate dură: o economie fără industrie nu are viitor.

Iată opinia integrală a lui Dragoș Damian, directorul Terapia Cluj

„Ilie Bolojan, întotdeauna o plăcere să vad un Decreţel care vine în momente fierbinţi să pună umărul la politica mare de la Bucureşti. Sunt un mare susţinător al Decreţeilor din politica mare, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă şi Hunor Kelemen, este grozav că vine şi Nicuşor Dan în ajutor. Multă vreme Decreţeii născuţi înainte de 1970 s-au ferit să meargă la cârma ţării, se culpabilizau pentru că au trăit jumătate de viaţă în hulita ”Epoca de Aur” a Ceauşeştilor – probabil din acest motiv au fost reţinuţi să iasă în faţă ca să schimbe România (sau nu au avut chef, au fost leneşi, si-au văzut de afaceri, s-au pensionat şi au grija de nepoţi, etc.).

Ilie Bolojan, eu nu ajung niciodată la aceste întâlniri cu distinşii oameni de afaceri ai antreprenorialului şi corporatismului românesc, pe de o parte pentru că nu am timp şi, pe de alta, pentru că nu sunt parte din marile confederaţii, consilii, patronate, asociaţii, camere de comerţ, etc. De fapt reprezint o companie mare mică, sunt de-abia pe locul 400 în 2023 ca cifra de afaceri. Dar, Ilie Bolojan, ca să vezi paradoxul, sunt pe locul 40, tot în 2023, ca profit raportat şi, desigur, impozit pe profitul raportat plătit în ţară. Orice necunoscător în ale economiei ar spune că 400 / 40 este un paradox, dar dacă profesorii de economie, analiştii de afaceri şi experţii în macroeconomie nu îl vad, cine sunt eu sa îl aduc în atenţia politicienilor?

Ilie Bolojan, vii la Bucureşti într-un an 2024 greu pentru România, s-a terminat foarte complicat, s-au întâmplat în câteva zile lucruri de neimaginat în urma cu o lună. Încă suntem în stare de şoc, bulversaţi, stresaţi, îngrijoraţi de viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Ştiam că inteligenta artificială schimbă lumea, dar nu ştiam că o schimbă într-un mod atât de ciudat.

Dar răul de la sfârşitul anului nu este cel mai mare rău. Avem un rău infiltrat de ani de zile despre care nu se vorbeşte, este un rău mai complicat, mai insidios, mai perfid, mai periculos şi de o mie de ori mai rău.

Ilie Bolojan, continuă să se închidă fabrici de prelucrare, suntem  ocoliţi de marile capitaluri industriale şi antreprenorii români care au unităţi de producţie vor să vândă şi să iasă din afaceri.

Dezindustrializarea este cel mai mare rău. Se fabrică din ce în ce mai puţin în Romania iar industriei noastre de prelucrare îi lipseşte competitivitatea. Creşte importul de produse care beneficiază de subvenţii pe energie la ele în ţară, birocraţia şi corupţia administrativă împiedică absorbţia mai rapidă de fonduri şi obţinerea de aprobări pentru investiţii, resursa umană specializată şi calificată este inexistentă, lanţurile de aprovizionare sunt lungi şi costisitoare şi avem zero diplomaţie economică. Mai presus de orice criminalitatea fiscală din alte domenii şi preţul energiei pun la grea încercare industria de prelucrare din ţară.

Ilie Bolojan, toate marile proiecte ale României care beneficiază de finanţare - digitalizarea, energia verde, şcolile, spitalele, infrastructura de transport, etc. - toate vor fi clădite şi echipate cu materiale din import, cu echipamente şi tehnologie din import şi, la fel de grav, cu ingineri şi muncitori din import. Toata strategia integrată de dezvoltare durabila a Bihorului care beneficiază de finanţare – coridoarele de mobilitate, infrastructura de transport, electrificarea flotei publice, etc. - toate vor fi clădite şi echipate cu materiale din import, cu tehnologie şi echipamente din import şi, la fel de grav, cu ingineri şi muncitori din import.

Toate lucrurile astea nu se pot termina bine, fără industrie de prelucrare o economie nu are cum sa fie sustenabilă.

Ilie Bolojan, sunt convins că la întâlnirea de astăzi cu oamenii de afaceri aceştia au pus pe primul loc în ordinea priorităţilor economiei stoparea dezindustrializării României. Sau nu?”