Prețurile proprietăților imobiliare sunt extrem de ridicate în Cluj-Napoca, unele locuințe ajungând să coste sume exorbitante. În această „junglă imobiliară” supraviețuiește cine poate, locuitorii orașului se plâng că negocierile sunt tot mai dure, oferta de locuințe este foarte mică, iar cererea mare.

Nu este de mirare că într-un asemenea context puțini reușesc să achiziționeze o locuință. 

„Am observat prețurile la apartamente deja trec de 3000 euro/mp, cei care ați cumparat recent (anul ăsta) sau sunteți agenți imobiliari cam cât se mai negociază la un apartament pe lângă prețul expus? Am întrebat câțiva prieteni și ei zic că se negociază chiar și 10-15%, depinde cât a stat apartamentul pe piață. E adevărat sau țin proprietarii de preț anul ăsta?”, a întrebat un utilizator al platformei reddit.com, stârnind discuții aprinse. 

Răspunsurile nu au ezitat să apară, mai mulți clujeni confirmând atât specula, cât și rigiditatea proprietarilor de apartamente în negocierea prețului: 

„Dacă stă mult pe piață, stă cu un motiv. Uită-te foarte atent și estimează prețul renovărilor. Altfel, nu prea se negociază. Ce e decent se dă repede oricât se zice că e scump, situația e exacerbată de lipsa locuințelor noi de calitate. Nu zic să nu încerci, dar de la o ofertă de -10% poate se ajunge la un -5%”;

„De multe ori cu terenuri/case, dar chiar și cu apartamente câteodată, sunt mai mulți coproprietari (moștenitori, soți divorțați, ce-o fi). Unul dintre ei vrea să vândă, celălalt/ceilalți ar prefera sa nu.

Și, în loc să se certe… mai bine fac un "compromis" de genul "bine, vindem, dar numa' dacă primim un preț bun". Așa, apar anunțuri din astea cu prețuri absurde: sunt puse de oameni care nu vor să vândă, vor doar să pretindă că încearcă să vândă.

Alternativ, unul datorează celuilalt bani… și trage de timp. Îi zice "îți dau banii de-ndată ce vând apartamentul, uite am și pus anunț deja". Deci sunt tot felul de scheme. Să nu asumi că doar pentru că vezi anunț, ăla-i prețul apartamentelor în Cluj. Prețul real e cel de vânzare: în Cluj, momentan, media e de 2.700/mp”;

„Am fost să văd apartament de 120k și înainte să ajung la apartament agentul mi-a spus <detalii> și că poate să reducă cu 20k prețul. Asta era un apartament de 3 camere decomandate, mobilat decent, bloc vechi, anul trecut. Am rămas șocat cât de mult diferă în realitate prețul de listă cu cât de low poți duce un preț. Eu nu știu să negociez, mă duc fără emoții și când vine vorba de preț arunc o sumă, apoi vezi din 2 cuvinte rostite de vânzător dacă ești foarte jos sau nu. 

Suma aruncată e nesimțită mereu. Dacă ești cumpărător și trebuie sa negociezi cu un „agent” e mai nasol, ca ăștia zic sume care nu le concep, pentru ei îs cartofi că n-or să vadă veci bani de-aia. Trebuie să fii conștient că majoritatea au un preț în cap când vând și apoi vine un agent și zice 'poți cere cu X mai mult că așa scrie pe olx', dar ei deep down își acceptă suma din cap, doar trebuie să te apropii de ea și agenții îs defapt niște tineri necalificați pe imobiliare/piața/economie. Ei știu olx și alte platforme”;

„Am luat prin agenție apartamentul. A cerut 149. S-a făcut oferta la 139. Am bătut palma la 143. Dacă nu era agentul eu făceam mai mult oferta”;

„Piața este mixul de resursă. Clujul are resursa financiară, dar nu resursa de apartamente de lux. Acuma când ești pe caviar, ceva tot trebuie să îți cumperi și cumperi cremă - fie ea stătută că tu ești în poziția socială să cumperi cremă. De acolo prețurile absurde. Nu-i de nevoi, îi de aritmetică…”;

„O impresie falsă pe care o ai atunci cand începi căutarea asta este că orice apartament pus la vânzare este cu adevărat “de vânzare”.

Am avut experiența să mă sune un agent să îmi spună că are un apartament la 120k. Era cam la prețul pieței. Proprietarul a avut parte de multă atenție, multe telefoane, iar în momentul în care am ajuns la apartament după 2 zile de la postare, sa ne spună că de fapt e 125k, și nu lasă nimic mai jos. De atunci au trecut 2 luni, am văzut anunțuri la el pe rând cu 127k, 130k, 135k și ultima dată cu 140k. Nu numai că nu s-a negociat în jos prețul, dar agențiile i-au cântat în strună proprietarului astfel încât el a crescut, pentru ca în mintea lui exista oferta.

Din experiența mea oamenii nu prea vând pentru că au nevoie de bani, ci sunt confortabili să stea în apartament până când primesc suma visată. Cazul opus sunt moștenirile, unde nu se vrea a fi investiți bani în apartament și prin urmare se recurge la vânzare. Dar când apar cu adevărat oportunități, sunt zeci de oameni care sună, iar șansele tale să negociezi scad dramatic. Imobilele noi sunt o altă mâncare de pește, acolo se mai negociază din câte am înțeles, dar personal eu n-am fost interesat de ele din pricina locației lor”.