Parcarea avioanelor de la Aeroportul Cluj a fost întăbulată de un bărbat, iar Consiliul Județean Cluj nu se grăbește să recupereze terenul, cu toate că are o decizie a instanței care îi permite acest lucru.

Este vorba despre un teren cu suprafața de 8.344,83 mp, care a ajuns în proprietatea firmei SC AVIATRANS SRL, care are și drept de ipotecă în favoarea lui Liviu Oros. Suprafața include ”platforma de parcare nr. 2 și calea de rulare avioane Bravo”, susține consilierul județean Mihai Seplecan. 

Acesta a solicitat conducerii CJ Cluj să îi spună de ce nu se pune în aplicare decizia instanței, care prin Sentința Civilă nr. 243 din 17.03.2010, dată în Dosarul nr. 7498/117/2005, rectificarea CF nr. 2892 (actuala CF nr. 265841) în sensul radierii dreptului de proprietate a SC AVIATRANS SRL asupra căii de rulare avioane și a platformei avioane și înscrierea dreptului de proprietate a Județului Cluj, în administrarea Consiliului Județean Cluj.

Președintele interimar al CJ Cluj, Vakar Itsvan, a declarat că s-a încercat soluționarea conflictului pe cale amiabilă, pentru a nu fi plătită suma 6.300 de lei, reprezentând taxa de timbru. Pentru că negocierile au eșuat, CJ Cluj a înaintat în 23 decembrie 2014 acțiune de rectificare a cărții funciare la Tribunalul Cluj. 

Seplecan i-a mai adresat, ulterior acestui răspuns, o serie de întrebări președintelui Vakar Istvan.

”1. Cu decizia judecătorească definitivă și irevocabilă în buzunar, CJ Cluj a luat hotărârea să nu acționeze pentru că citez “a nu implica bani publici” într-o situație pe care nu o pot înțelege. Susțineți că o decizie definitivă și irevocabilă a unei instanțe a fot respinsă de către o altă instanță ca urmare a faptului că terenul în litigiu era grevat de un drept de ipotecă în favoarea domnului Oros Liviu. Mă uit pe datele actelor invocate și nu pricep: sentința în favoarea înscrierii dreptului de proprietate pe teren în favoarea CJ Cluj este definitivă și irevocabilă din 2010, respingerea prevederilor din această sentință este din 2013. Iar motivarea respingerii, adică un drept de ipotecă în favoarea domnului Liviu Oros, nu cumva a făcut chiar obiectul dosarului în care CJ Cluj a obținut câștig de cauză definitiv și irevocabil? Mai ales că înscrierea acelui “drept” al domnului Liviu Oros în Cartea Funciară s-a făcut în fals, în lipsa unor acte care să-i dovedească acest “drept”. Cumpărarea de către Aviatrans a unor bunuri de la Aviația Utilitară Timișoara pe care aceasta nu le deținea în mod legal, nu-i dă drept de ipotecă domnului Liviu Oros – și chiar cred că acest lucru s-a judecat și CJ Cluj a obținut o sentință favorabilă definitivă și irevocabilă.

2. Tot în 2013 susțineți că s-au demarat negocieri prin care să se ajungă cu domnul Liviu Oros la o soluție amiabilă și că domnia sa “trebuia să dea o declarație notarială” – pe care constat că nu a mai dat-o. Dacă ați fi amabil, ați putea să ne puneți la dispoziție conținutul acelei declarații care nu s-a mai dat, dar am înțeles din cele scrise de dumneavoastră că “a fost redactată și comunicată” domnului Liviu Oros, sau ceva scris rezultat în urma acelor negocieri, un proces verbal, orice care să demonstreze bunele intenții ale funcționarilor CJ Cluj?

3. De la data acestor negocieri amiabile, care se pare că s-au împotmolit, a trecut măcar anul 2014, an în care nu s-a comunicat nimic cu privire la aceste negocieri – deși, ca să vă citez: “s-au făcut presiuni publice” în acest sens, al soluționării situației indicate. Mai mult, Aviatrans a pierdut un pas în justiție în favoarea UTI Grup, iar pe bunurile CJ Cluj aflate cu “drept de ipotecă în favoarea domnului Liviu Oros” s-a pus sechestru asigurator – adică se poate ajunge în situația în care domnul Liviu Oros își va plăti datoriile din buzunarul clujenilor. Vi se pare corect? Răspunde cineva?

Ca și în cazul Proiectului de Transport Intermodal, pe ultima sută de milimetri ai unei situații semnalate și răs-semnalate,îmi pare că se vine cu scuze și abia acum se acționează așa cum trebuia acționat de multă vreme – adică și în interesul bunului public. Sunt convins că sunteți de acord cu mine asupra faptului că nici o cheltuială nu justifică punerea în pericol a bunurilor publice. Mai ales că banii cheltuiți în interesul prezervării proprietății publice se pot recupera de la cei care se fac vinovați de starea de fapt la care s-a ajuns”.