Reputatul arhitect clujean Eugen Pănescu a a analizat prețurile tot mai mari pe care piața imobiliară clujeană le vehiculează. Cu apartamente de la 150.000 la 250.000 de euro, și case de la 350.000 de euro în sus, totul pare a fi fantastic la Cluj. 

Chiar și Emil Boc spune aproape la fiecare apariție publică faptul că la Cluj calitatea vieții este demnă de Viena, Barcelona sau Munchen.

Arhitectul Pănescu a luat la analizat, pentru Scena9, toate aceste lucruri ”fantastice”: ”Clujul a făcut salturi mari economice şi demografice. Iar asta bineînţeles că a dus la o atractivitate mai mare, dar şi la o creştere de preţuri care nu poate fi susţinută. Şi din cauza asta, o foarte mare parte a populaţiei trăieşte sub pragul sărăciei, având în vedere ce procent din venitul lor lunar cheltuiesc pe locuinţe. Există o clasă de mijloc care lucrează în special în servicii, în mediul universitar, care ajunge să plătească spre 60% din venitul familiei pe locuire. Şi asta era înainte de scumpiri, înainte de război, înainte de pandemie. Practic, trăim într-o sărăcie generalizată, în timp ce ne mândrim că stăm într-un oraş frumos şi dinamic. Şi e o minciună pe care ne-o spunem singuri. Şi pe care o şi ascultăm din diverse surse publice”.

Clujul suferă și la calitatea imobilelor, lucru care va putea fi greu surmontat, pentru că ceea ce e construit, rămâne așa. ”Avem apoi o calitate foarte proastă a locuirii în sine, în imobile, pentru că acestea au fost croite pe eficienţă maximă. S-au permis compartimentări, subîmpărţiri de unităţi, aprobate ulterior. Multe s-au făcut chiar şi fără forme legale (...) Şi din schiţele de apartamente au dispărut elemente foarte importante pentru calitatea vieţii familiale sau sociale, cum ar fi bucătăriile. Aproape niciun apartament nu mai are bucătărie: e un fel de chicinetă de motel lipită de un perete al camerei de zi. Au dispărut şi camerele de zi în sine, pentru că sunt numai nişte resturi de apartament rămase după nişte dormitoare care s-au micşorat enorm ca suprafeţe. Nu mai există zone de depozitare deloc. Şi balcoanele sunt resturi, sunt chinuite. Au devenit ca nişte apartamente de hotel, nimic altceva”.

Eugen Pănescu a desființat și tot conceptul, la modă acum, de a trăi într-un sătuc, creat artificial, unde o casă costă de la 400.000 de euro în sus, dar unde stai numai cu ”vip” -uri. Problema, în viziunea expertului, este că aceste zone sunt la periferie, chiar la 25 de km de oraș și vor crea alte probleme. 

”Asta e o problemă socială în creştere. Să nu te mai uiţi urât la vecinii tăi — cred că asta nu se rezolvă decât în foarte mult timp şi cu o bunăstare generalizată. Avem aceste comunităţi închise, gated communities, aflate în zona de periferie sau în zona periurbană, în zona metropolitană. Se cheamă toate „village”, eventual alături de „green” sau „sunshine”. Şi îţi promit două chestiuni: prima e că există un mediu de calitate, apoi — filtrarea vecinilor, îţi spun că o să ai în jur oameni de categoria ta. Eşti şi tu filtrat şi te simţi mândru că aparţii sau că ai putea să fii primit într-o astfel de comunitate, care e total falsă şi are toate bazele greşite. Bineînţeles că eşti muls de bani şi eşti fericit să plăteşti 400.000 de euro pentru o locuinţă de 120 de metri pătraţi, numai pentru că eşti într-un „village” cu străini şi oameni bogaţi care au o şcoală Montessori şi mai ştiu eu ce altceva. Şi produci o segregare socială care e de o naivitate şi de o obtuzitate terifiantă”.