Ideea că grupurile civice puternice sunt foarte bune pentru dezvoltarea țării, atât la nivel local cât și la nivel național, a devenit un clișeu, pe care-l afirmă toată lumea deopotrivă, de la politicieni și șefi de companii până la simpli cetățeni. Realitatea este însă că puține orașe din România beneficiază de un mediu civic bine dezvoltat, care are impact real asupra politicilor publice. Clujul este unul dintre ele.

Integrarea profundă a țării noastre în spațiul european presupune și adoptarea unor modele de bune practici pe care statele din vest le-au dezvoltat cu succes de-a lungul a multe decenii de încercări, erori și corecții. Acesta este și cazul relației între autorități și spațiul civic, care poate genera cele mai bune rezultate atunci când asociațiile non-profit și grupurile sociale informale pot avea inițiative, pot protesta, pot veni cu idei și critici, pot organiza dezbateri publice, pot da glas dorințelor populare, sunt ascultate și pot influența deciziile autorităților, pentru ca în final rezultatul să fie cel mai bun posibil în contextul respectiv.

Grupurile civice sunt acea punte de legătură între democrația reprezentativă (care are limitele ei și poate da uneori prea multă putere politicienilor) și democrația participativă (care la rândul său poate produce rezultate distorsionate, când voința majorității este neîngrădită). Ele sunt utile cu atât mai mult la nivel local, unde problemele sunt mai aproape de cetățean, sunt mai ușor de înțeles, iar efectele deciziilor sunt mai palpabile.

În Uniunea Europeană putem găsi numeroase exemple de succes, unde forța societății civile a determinat autoritățile să aleagă cele mai potrivite soluții pentru comunitate. În trecut deciziile erau luate doar de mediul politic, eventual după consultarea unor experți pe latura tehnică a unui anumit proiect, fiind evident influențate mult de lobby-ul unor interese private puternice. În prezent, consultarea publică pentru orice proiect este esențială și de cele mai multe ori dorința populației contează mai mult decât opinia specialiștilor sau voința politicienilor, când sunt afectate un număr semnificativ de persoane.

În orașele vest-europene se vede cu ochiul liber această schimbare de paradigmă. Cu o jumătate de secol în urmă, ele erau construite pentru industrie, pentru mașini, pentru eficiență la nivel macro, iar locuitorii lor erau doar niște rotițe într-un mecanism, nu foarte importante la nivel individual, cu unicul scop de a servi ansamblul. Dorințele omului de rând erau irelevante, cât timp nu avea forța financiară de a provoca o schimbare pe cont propriu.

În prezent, lucrurile s-au schimbat total. Cetățeanul este pus pe primul loc, lucru afirmat răspicat în numeroase strategii și documente fundamentale ale instituțiilor europene, de la nivel național, până la ultimul sătuc din vestul și nordul continentului. Nevoile și dezideratele omului de rând sunt mai presus de imperative economice, politice sau de altă natură. Iar asta se întâmplă pentru că cetățenii știu să se organizeze, există un mediu civic puternic, care pune mereu presiune pe autorități pentru a lua deciziile corecte.

Cel mai ușor este de observat această schimbare în raportarea orașelor vestice la mediu. Dacă în trecut poluarea și aglomerația erau considerate inevitabile, ca efecte secundare ale societății de consum din epoca industrială, în prezent se merge exact în direcția opusă, în care aerul curat și străzile liniștite sunt văzute ca drepturi fundamentale ale omului, pe care industria și companiile trebuie să le respecte.

În practică, Europa este singura zonă din lume unde pădurile s-au extins în ultimii 30 de ani. Orașele europene figurează constant în topul celor mai râvnite zone urbane unde merită să trăiești. Au apărut și s-au lărgit mii de parcuri și locuri de joacă pentru copii, au fost amenajate și renaturate vechile râuri poluate sau dealuri defrișate, tot mai multe străzi devin pietonale și crește numărul arborilor din spațiile urbane, mașinile au tot mai multe restricții și se încurajează electrificarea lor, în timp ce bicicletele sunt promovate intens, traficul este redus în zonele rezidențiale și se sprijină folosirea transportului în comun.

Deși există încă numeroase probleme și imaginea nu este unitară în întreaga Uniune Europeană, putem spune că direcția actuală este clară, iar România s-a ancorat ferm pe această traiectorie, a „trecerii pe verde” în zonele urbane. Iar Clujul este vârful de lance în această privință, atât prin deciziile luate de autorități, cât și prin mediul civic puternic care „împinge de la spate” factorul politic, când este cazul.

În aparență, s-ar putea crede că există un conflict între instituțiile locale, controlate de partide, și organizațiile non-profit sau grupurile informale, care le critică mereu pe primele, cerând tot mai multe „pentru oameni”. În realitate însă, această luptă este una firească, fiind vorba de o complementaritate absolut esențială pentru o democrație modernă, care generează progres și rezultate bune pentru cetățeni.

Clujul are tot mai mulți activiști civici implicați în dezbateri și proiecte pentru comunitate, organizați atât în diferite asociații cu statut juridic clar, cât și în grupuri mici și medii fără recunoaștere oficială, dar cu puternică prezență online și deseori cu acțiuni de impact. Deși în ansamblul lor aceștia formează un spațiu eterogen, cu opinii diferite și uneori chiar contrare, rezultanta conflictelor și discuțiilor pe care le generează este pozitivă, împingând mediul administrativ pe traiectoria corectă.

Mediul civic clujean este foarte apreciat, atât în municipiu cât mai ales în restul țării, dezbaterile publice de aici fiind considerate exemple de succes în alte orașe românești. Deși nu obțin mereu tot ce își doresc, activiștii clujeni influențează decisiv proiectele primăriei. Iar faptul că se organizează acum atât de multe dezbateri pe tema diferitelor proiecte din oraș va genera o schimbare ireversibilă de mentalitate: clujenii nu vor mai accepta ca în viitor să se ia decizii fără consultarea lor.

Următorii ani vor aduce pentru Cluj-Napoca o avalanșă de proiecte de amploare, cele mai mari din istoria orașului. Printre acestea, putem enumera: metroul și trenul metropolitan, centura municipiului, culoarul de mobilitate nord, crearea și extinderea mai multor parcuri, noul cartier Sopor, culoarul verde-albastru de-a lungul Someșului, refacerea zonei industriale din nordul orașului, spitalul regional de urgență etc.

Rolul societății civile locale în supervizarea acestor proiecte este absolut esențial. Fără grupuri civice puternice, care să tragă mereu la răspundere atât autoritățile statului cât și constructorii sau companiile care dezvoltă proiecte private, nu se vor putea realiza proiecte în slujba cetățeanului. Mai mult ca niciodată, activiștii clujeni trebuie sprijiniți pentru a analiza, critica și îmbunătăți aceste mega-planuri ale orașului. Iar în final, fiecare clujean poate fi la rândul său un activist, care are rolul său în evoluția urbei în care trăiește.