Tinerii îmbătrânesc în casa părinților: provocări financiare și sociale într-un oraș cu prețuri imobiliare record

În Cluj-Napoca, fenomenul tinerilor care continuă să locuiască împreună cu părinții este unul tot mai vizibil, oglindind tendința generală din România. Potrivit Eurostat, tinerii români părăsesc casa părintească în medie la vârsta de 28 de ani, băieții ajungând să facă acest pas chiar la 30 de ani, iar fetele la 25.4 ani. Acest lucru se întâmplă într-un context în care aproape 40% dintre tinerii români adulți, cu vârste între 25 și 34 de ani, încă locuiesc alături de părinți. În Cluj-Napoca, situația este influențată de piața imobiliară, una dintre cele mai scumpe din țară.

Conform unui raport realizat de Imobiliare.ro, Clujul a înregistrat în 2022 o creștere a prețului mediu pe metru pătrat util de 14%, atingând valoarea de 2.410 euro. La începutul anului 2024, prețul mediu pe metru pătrat la imobiliare în Cluj a depășit pragul psihologic de 2500 euro/mp, iar acum deja în unele zone a trecut de 3000 euro/mp. Nici cu chiriile nu e mai ușor în Cluj-Napoca, prețul mediu al unei garsoniere în prezent fiind undeva în jurul a 400 euro.

Creșterile constante ale prețurilor locuințelor, coroborate cu salariile care nu țin pasul cu piața, fac ca tinerii să aibă tot mai puține opțiuni pentru a se muta pe cont propriu. Deși astfel de date ar sugera că problema este pur economică, experții imobiliari au o perspectivă diferită.

„Dacă ne uităm pe date, vedem că nu prețul caselor e motivul principal pentru care tinerii nu pleacă din casa părinților. (...) Este mai degrabă o problemă de natură socială”, au declarat aceștia pentru Profit.ro. Explicațiile lor pun accent pe tradiționalismul românesc, care valorizează relațiile familiale strânse și prezența tinerilor în gospodăria părinților până la întemeierea unei familii proprii sau obținerea stabilității financiare.

Totuși, sociologii contrazic această perspectivă, punând accent pe dificultățile financiare resimțite de tineri. Dumitru Sandu, profesor de sociologie, susține că motivele financiare predomină: „Corezidența de durată mai mare cu părinții are o fațetă economică accentuată. Cu cât tinerii percep ca fiind mai severe dificultățile de plată lunară a facturilor, cu atât tendința lor de a prelungi corezidența cu părinții este mai accentuată.”

În Cluj-Napoca, presiunile economice sunt evidente. Chiriile ridicate, care au atins valori similare cu cele din capitale europene, și cerințele tot mai mari pentru avansurile la creditele imobiliare sunt doar câteva dintre barierele întâlnite de tineri. Pandemia COVID-19 a creat o pauză temporară în creșterea prețurilor, dar imediat după această perioadă, cererea de locuințe a explodat, determinând noi majorări.

Această realitate îi face pe mulți tineri să rămână mai mult în casele părintești. Prelungirea acestei co-rezidențe este, în cele mai multe cazuri, o soluție temporară adoptată pentru a face față presiunilor financiare și pentru a putea economisi sau investi în viitor. „Nu este vorba de un gen de neotradiționalism, de intenția de a reveni la locuirea cu familia lărgită, de mai multe generații. Cei care amână întemeierea unei gospodării proprii într-o locuință proprie, mai ales în societățile relativ slab dezvoltate, o fac, în majoritatea cazurilor, pentru a realiza aspirații de nivel ridicat”, explică Dumitru Sandu.

Deși Clujul este un exemplu extrem la imobiliare, tendințele sunt similare în alte părți ale țării și chiar ale Europei. În țări precum Croația, Grecia sau Italia, tinerii părăsesc casa părintească după vârsta de 30 de ani. Conform Eurostat, în Croația, vârsta medie la care bărbații părăsesc locuința părintească este de 33,4 ani, iar în Grecia este de 30,7 ani. În schimb, în țările nordice, cum sunt Suedia, Finlanda și Danemarca, tinerii devin independenți în jurul vârstei de 21-22 de ani, susținuți de sisteme sociale mai solide și de piețe imobiliare accesibile.

În România, tinerii nu doar că părăsesc mai târziu casa părintească, dar locuiesc și în condiții mai dificile. Datele Eurostat pentru 2023 arată că 59,4% dintre tinerii români între 15 și 29 de ani locuiesc în case supraaglomerate, cea mai mare rată din Uniunea Europeană. În Cluj, această situație este accentuată de densitatea mare a populației și de creșterea continuă a cererii de locuințe.

Totuși, există diferențe semnificative între genuri. Femeile din România pleacă de acasă la o vârstă medie de 25,4 ani, comparativ cu 30 de ani în cazul bărbaților. Această variație este explicată printr-o combinație de factori economici, culturali și sociali.

În concluzie, tinerii clujeni, la fel ca și restul tinerilor din România, se confruntă cu o realitate complicată. Deși prețurile locuințelor și chiriile din Cluj sunt cele mai mari din țară, sociologii și experții imobiliari subliniază că motivele sunt mai complexe, incluzând atât presiunile financiare, cât și normele sociale care descurajează independența timpurie. Clujul rămâne, astfel, un exemplu al provocărilor întâlnite de tinerii care încearcă să-și croiască un drum spre independență.