„România este o țară minunată, noi românii nu știm să o prețuim cu adevărat”.

Aceasta este esența mesajului pe care îl primim de fiecare dată când Prințului Charles plictisit de smogul Londrei vine să se relaxeze pe „moșiile” cumpărate în țara lui Dracula.

Ne complexează acest mesaj, ne derutează.

Nu ne iubim țărișoara? Ce frumuseți „l-au orbit” pe moștenitorul coroanei Marii Britanii pe care noi am refuzat să le vedem?

Misterul l-am dezlegat imediat după ce am aruncat o privire pe urările frumoase adresate prin intermediul rețelelor de socializare de către concetățenii noștri aflați la muncă peste hotare... „dulcei Românii”:

„Mi-e dor de România! Nicăieri nu-i ca acasă, „La mulți ani, români frumoși! Mi-e dor de mirosul fân proaspăt cosit din bătătura bunicilor!”

Alții mai puțin prozaici taxează prin postări dure, lăcomia politicienilor care au „pârjolit” România în ultimii 24 de ani: „Am plecat din cauza voastră hoților!”,„Nu mă mai întorc veci în țara care și-a bătut joc de mine”

Adevărul este că cei care transmit de „dincolo”aceste mesaje au plecat în marea lor majoritate din România din cauza unei boli la care nu au găsit leac pe plaiurile mioritice, FRUSTRAREA.

După ce au primit un picior în „fond” care i-au ajutat să facă un pas mare înainte pe calea propășirii personale în străinătate, mulți români descoperă dulceața României în vacanțele pe care nu și le-au permis din salariile mizere pe care le câștigau aici.

România Prințului Charles și a prietenilor de vânătoare a lui Țiriac nu poate fi vizitată însă de majoritatea românilor.

Cum poate un profesor de liceu care câștigă 1000 de lei pe lună să iubească locurile de basm ale Transilvaniei dacă nu are bani să le vadă?

Bieții moștenitori ai domnului Trandafir nu își permit mulți dintre ei nici măcar o pereche de ghete noi pentru sezonul rece în care am intrat.

O noapte de cazare la o pensiune de 3 margarete a devenit pentru prea mulți dinre noi un vis la fel de realizabil ca mersul pe Lună.

Mă bucur că plaiurile noastre sunt admirate și vizitate de străini.

Sunt fericit că americanii ne trimit „bezele” de ziua națională și că „nu ne mai tremură izmenele de frica rachetelor ungurilor”.

Datorită scutului lor protector instalat într-o localitate fără canalizare, suntem mult mai liniștiți și aproape că am uitat că „frații” lui Obama de la Bechtel au reușit performanța să ne construiască în 10 ani numai câțiva kilometrii de autostradă care duc către un lan de cucuruz din Turda.

Ador la americani hărnicia cu care au pus umărul la refacerea infrastructurii României.

Acum ne caută de gaze...naturale.

Cu Anglia avem de-asemenea o relație bilaterală solidă.

Noi le-am exportat în ultimii 10 ani „inteligența” ei ne-au vândut câteva fregate vechi la preț de noi și ni-l împrumută din când în când pe fostul soț al Prințesei Diana.

Îl rog frumos pe Alteța Sa Regală Prințul Charles să ne „slăbească” o vreme cu vizitele în România.

Dacă tot ne iubește așa de mult îl rugăm fierbinte să ne pună o vorbă pe lângă șeful guvernului britanic, să ne lase să muncim în Anglia fără restricții.

Este singura șansă, Alteță Regală ca unii români să își viziteze țara!

La mulți ani !

Editorial de Emanuel Ungureanu