Clujul ascunde un mister neelucidat complet, privind existența unei extinse rețele de tuneluri. Este dificil de stabilit dacă aceste tuneluri subterane sunt o realitate istorică sau pur și simplu o legendă urbană.

Este cunoscut faptul că țara noastră este plină de locuri încărcate de legende și mister, iar aceste locații speciale nu se limitează doar la zonele montane sau la locuri izolate din România, ci pot fi descoperite chiar în mijlocul orașelor. Un exemplu notoriu în acest sens este Cluj-Napoca, unul dintre cele mai importante orașe ale țării.

Legenda urbană care a captivat imaginația locuitorilor a luat naștere datorită numeroaselor pivnițe și pasaje descoperite sub multe clădiri din oraș. Aceasta a evoluat într-o teorie mai complexă, susținând existența unui tunel gigantic care leagă biserica gotică din centrul Clujului de biserica din Mănăștur, cetatea din Florești și fortificația austriacă de pe Cetățuie.

O altă legendă care oscilează între statutul de "mit urban" și realitate este cea a unui tunel care ar conecta biserica reformată (de pe strada Mihail Kogălniceanu) cu cimitirul Hajongrad. Se spune că acest tunel, parte a unei rețele cu ieșiri în centrul orașului, ar fi fost folosit chiar și de către Securitate.

Un alt tunel celebru în oraș se află sub Liceul de Muzică ”Sigismund Toduta”. Se presupune că există o trapă în fața secretariatului liceului, de unde se coboară într-o groapă cu o adâncime de 3 metri. De acolo, se deschide un coridor îngust care duce către o încăpere spațioasă. Se spune că din acest punct se ramifică două tuneluri, unul spre Biserica Franciscană și celălalt pentru evacuare în situații de urgență.

Cu privire la părerea specialiștilor, se pare că existența pivnițelor sub oraș și a unor pasaje restrânse nu poate fi negată. Cu toate acestea, în ceea ce privește o rețea extinsă în întregul oraș, adevărul rămâne dificil de stabilit, iar subteranul Clujului rămâne un loc plin de mistere și necunoscute și în zilele noastre.

Practic tot centrul Clujului ar putea forma un tunel uriaș dacă ar fi unite toate beciurile construite sub clădirile istorice. Peste tot sunt pivnițe de mari dimensiuni, construite de arhitecții maghiari și austrieci când au fost ridicate palatele din Cluj-Napoca.

Tunelurile au început să fie săpate în Evul Mediu

În perioada Evului Mediu, tunelurile subterane își găseau utilitatea în a oferi locuitorilor unui oraș sau unei cetăți asediate o cale de scăpare sigură. Pentru a preveni trădarea, intrările și ieșirile acestor tuneluri erau păstrate secrete. În Cluj-Napoca, odată cu creșterea orașului și inutilitatea zidurilor de cetate în fața dezvoltării artileriei, tunelurile și-au găsit o nouă funcțiune. Unele au fost transformate în pivnițe, iar cele sub biserici au devenit cripte, precum cel sub catedrala greco-catolică Schimbarea la Față.

”Din secolul al XVIII-lea, acolo au fost îngropați binefăcătorii bisericii, într-un gest simbolic foarte puternic”, spune părintele Teodor Lazăr.

De unde porneau tunelurile?

Există mențiuni ale unor tuneluri de dimensiuni mari care conectau centrul Clujului cu biserica din Mănăștur, cetatea din Florești și fortificația austriacă de pe Cetățuie, conform istoricilor. De asemenea, legende vorbesc despre tuneluri plecând de la Biserica reformată de pe strada Mihail Kogalniceanu, ajungând în zona cimitirului Hajongard, și despre o rețea de tuneluri folosită de fosta Securitate. Misterioasele subsoluri ale bisericii Sfântul Mihail din centrul Clujului au alimentat și ele legende, fiind inaccesibile cercetătorilor o perioadă îndelungată.

Cu toate acestea, istoricul Tudor Sălăgean sugerează că ideea tunelurilor lungi de câțiva kilometri, conectând Clujul medieval la diverse puncte exterioare, ar putea fi o aberație tehnică și un produs al imaginației colective sedimentate de-a lungul secolelor.

”În ceea ce privește tunelurile lungi de câțiva kilometri, care ar lega Clujul medieval de diferite puncte situate în afara acestuia, ele reprezintă o aberație tehnică, fiind, foarte probabil, unul dintre produsele sedimentate de-a lungul secolelor ale imaginarului colecitv”, spune istoricul clujean Tudor Sălăgean în cartea ”Mituri și legende din tradiția multimilenară a Clujului”.

Este incert dacă vor exista noi cercetări pentru a confirma sau infirma existența acestei rețele subterane de tuneluri și încăperi din Evul Mediu. Până atunci, legendele conferă orașului Cluj un farmec misterios și permit imaginației să creeze o versiune alternativă a acestuia.