De unde vine Valentine’s Day? Care este Originea Zilei Îndrăgostiţilor? Originea sărbătoririi iubirii, initial o sărbătoare catolică, este şi va rămâne neclară. Prin lume circulă mai multe legende privind personajele care ar fi inspirat Valentine’s Day.

Potrivit Wikipedia, „inițial a fost sărbătorită ca zi a creștinismului occidental care onorează unul sau doi sfinți timpurii pe nume Valentinus. Ziua Îndrăgostiţilor este recunoscută ca o semnificație culturală, religioasă și comercială de dragoste și dragoste romantică  în multe regiuni din întreaga lume, deși nu este o sărbătoare publică în orice țară”

 Valentine’s Day este Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, care se sărbatorește pe data de 14 februarie. În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete, zi care este sărbătorită pe 24 februarie. Chiar dacă noi avem, în tradiţia populară, Ziua Îndrăgostiţilor, de mulţi ani românii au adoptat şi sărbătoareaValentine’s Day. În consecinţă, tinerii sunt tot mai atraşi de Valentine’s Day, Dragobetele părându-le o sărbătoare desuetă. Şi, ce să mai spunem, parcă orice vine din afară îi farmecă iremediabil pe români, care tind să uite autenticul românesc. În fine, Valentine’s Day rămâne un motiv în plus de cadouri şi declaraţii de iubire.

Claudiu al II-lea, împăratul care l-a ucis pe Valentin

Povestea începe în timpul lui Claudiu al II-lea, un împărat roman. Dorinţa lui era de a avea o armată puternică. Din păcate, majoritatea bărbaților romani nu doreau să meargă în luptă. Ceea ce era şi firesc, având în vedere că nu ştiau dacă se mai întorc acasă, deci se protejau. Împăratul s-a gândit că, în locul luptei, bărbații preferau să stea acasă cu soțiile și copiii lor şi, în consecință, a decis ca nici unul dintre soldații din Roma să nu se mai poată căsători. Valentin, cel de care se leagă Valentine’s Day, preot creştin, credea că dreptul oamenilor de a se căsători era dat de Dumnezeu, deci Claudiu al II-lea nu avea căderea sa-l interzică. În consecinţă, el a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind făcute în locuri secrete, pentru a nu putea fi găsit de împărat. Şi cum şi pe atunci funcţiona turnătoria, într-un final Valentin a fost găsit, prins şi întemniţat.

Plăcându-i personalitatea lui Valentin, pe care îl considera un tânăr înţelept, Împăratul Claudiu al II-lea l-a încurajat să renunţe la creştinism şi să devină soldat în armata romană. Pentru că a refuzat, preotul Valentin a fost întemniţat şi condamnat la moarte. Până în ziua când a fost executat, Valentin a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat scriind „Adu-ți aminte de Valentin al tău.”

O altă variantă ar fi că prima dată Valentin ar fi cununat un păgân cu o creștină. În plus, acesta le dăruia tinerilor îndrăgostiți flori din grădina lui. Nu în ultimul rând, despre Valentin se spune că a vindecat bolnavi. A fost executat pe 14 februarie 269, din cauza credinței lui.

Sărbătoarea Sfântului Valentin, înfiinţată în anul 496

Sărbătoarea Sfântului Valentin din 14 februarie a fost înființată pentru prima dată în anul 496 de către Papa Gelasius I.

Valentin este considerat patronul protector al îndrăgostiților. În cinstea Sfântului Valentin, în Statele Unite și apoi și în statele europene, se fac petreceri și baluri, iar îndrăgostiții își fac cadouri. În calendarul orthodox, Sfântul Valentin este sărbătorit pe 30 iulie.

În Ţara Galilor, Sfântul Dwynwen

În Ţara Galilor, 14 februarie este ziua în care este comemorat Sfântul Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi. În Franța, o țară tradițional catolică, Valentine’s Day este ziua ce este sărbătorită ca în restul țărilor occidentale.

În Danemarca și Norvegia, 14 februarie nu este sărbătorită pe o scară largă (probabil că este mai greu cu căldura sufletească pe la nordici!?), dar mulți oameni își fac timp pentru a petrece. Evident, petrecerea este într-un mod romantic cu partenerul de viață. În Danemarca, în cazul unei iubiri secrete, se trimite o scrisoare semnată aproape cifrat, în sensul că expeditorul nu îşi trece numele în clar, ci o semnează folosind punctele (un număr de puncte egal cu numărul literelor din numele lui). Dacă fata ghiceşte cine este îndrăgostitul anonim, de Paşte va primi un ou de ciocolată.

În Suedia, 14 februarie este numită ziua tuturor inimilor, dar nu este o sărbătoare oficială. Totuşi, au şi suedezii ziua îndrăgostiţilor, care a fost pe 12 februarie, ziua Sfântului Gregor.

În Slovenia, cheile rădăcinilor

Foarte interesant este un proverb din Slovenia. Aici, se spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, adică pe 14 februarie plantele și florile încep să crească. Ziua îndrăgostiților a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii și pe câmpuri. De curând, însă şi aici este sărbătorită ca Ziua iubirii.

În Turcia, Ziua Inimilor Dragi/Dulci

Cu adevărat dulce este Ziua Îndrăgostiţilor în Turcia. Aici, Valentine’s day este Sfântul Gregor, care s-ar traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci. În cultura persană (Iran), ziua dedicată iubirii este pe 17 februarie şi se sărbătoreşte cu mult înaintea occidentalei Valentine’s day. În Marele Imperiu Persan se sărbătorea din sec. 20 Înainte de Hristos. Şi Egiptul are o zi a iubirii, pe 4 februarie, şi se numeşte ziua iubirii egiptene.

În Brazilia, Ziua Îndrăgostiţilor este pe 12 iunie

În Brazilia, ziua îndrăgostiţilor sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, deci tot iarna. În acea zi, cuplurile își oferă cadouri –  ciocolată, felicitări și flori. Alegerea datei de 12 iunie nu este întâmplătoare, ci este cu o zi înaintea sărbătorii Sfântului Anton de Padova (sărbătorit pe 13 iunie).  Sfântul Anton de Padova este cunoscut în Brazilia ca sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soț bun sau iubit.

În Columbia, ziua iubirii e în septembrie

“În Columbia, ziua iubirii și a prieteniei este sărbătorită în a treia vinere și sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor comerciale. În această țară, prietenul secret este o tradiție foarte populară, care presupune desemnarea pentru fiecare participant a unui destinatar căruia i se trimite un cadou secret (asemănător tradiției „Moș Crăciun Secret”).”, mai spune Wikipedia.  În Mexic, ziua iubirii și prieteniei este sărbătorită asemănător ca în Columbia, dar cu două luni mai devreme, pe 30 iulie.

Marketingul a dus Valentine’s Day şi în Japonia

Datorită unui efort de marketing susţinut, Valentine’s Day a apărut și în Japonia și Coreea. Diferenţa este că în aceste ţări, în respectiva zi, mai mult femeile și mai puțin bărbații dăruiesc bomboane, ciocolată și flori. A devenit aproape o obligație ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbați. În Japonia este cunoscut ca giri-choko, de la cuvintele giri – obligație și choko – ciocolată. Aceasta contrastează cu honmei-choko, ciocolata dată persoanei iubite. Prietenii (mai ales fetele) pot schimba între ele în tomo-choko…tomo-prieten. Dar vine apoi şi rândul bărbaţilor. Tot printr-un efort de marketing, s-a instituit o zi reciprocă. Este vorba de Ziua alba, sărbătorită pe 14 martie, când bărbații trebuie să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolată de Ziua Îndragostiților. La început, cadoul de retur trebuia să fie o bezea sau ciocolată albă, de unde și numele de Ziua albă. Ciocolata a fost apoi înlocuită cu lenjeria, care a  devenit un cadou foarte comun.

Prima felicitare de Valentine’s Day, în 1415

Prima felicitare de Valentine’s Day datează din anul 1415.  Deşi se spune că felicitările de Valentine’s Day au devenit populare încă din Evul Mediu, cea mai veche dovadă scrisă referitoare la o felicitare dedicată acestei zile datează din anul 1415.  Este vorba de o poezie compusă de Charles, Duce de Orleans, pentru soţia lui, pe când era întemniţat în Turnul Londrei, după ce fusese capturat pe câmpul de luptă, în timpul bătăliei de la Agincourt. Astăzi, manuscrisul se află în colecţia Bibliotecii Britanice. Se mai spune că prin 1418-1419, regele Henric al V-lea ar fi angajat un scriitor să-i compună o felicitare de Sf. Valentin, pe care a trimis-o prinţesei Catherine of Valois, de care era îndrăgostit şi care ulterior, în 1420, i-a devenit soţie.

După felicitările de dragoste, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, se împământenise deja obiceiul schimbului de mici daruri, dar nu doar între îndrăgostiţi, ci şi între prieteni.

Romantismul pur s-a încheiat în secolul al XIX-lea

În secolul al XIX-lea, s-a cam dus era romantismului pur. Felicitările imprimate au luat locul celor scrise de mână, uşurând astfel sarcina tuturor romanticilor din Regat. Numai că, adio declaraţii de dragoste scrise de mâna iubitului/iubitei. Ieftinirea timbrelor poştale a dus apoi la un avânt considerabil al obiceiului de a trimite felicitări de dragoste, deci producţia de felicitări tipizate a luat avânt.

Americanii au început cu felicitările în secolul al XVIII-lea

Americanii, deşi eronat se crede că ar fi părinţii sărbătorii (de fapt, de la americani au importat românii obiceiul de a sărbători Valentine’s Day) au început să-şi trimită felicitări de Valentine’s Day pe la începutul secolului al XVIII-lea. Esther A. Howland, una dintre primele producătoare de felicitări “de serie”, a scos pe piaţă, în 1840, creaţiile sale. Vorbim de felicitări  pictate şi decorate cu dantele şi funde, care prin modul de prezentare le-au luat ochii tinerilor îndrăgostiţi. Apoi, felicitărilor le-au luat locul micile cadouri – ciocolată, flori, ca în zilele noastre să fie o adevărată industrie privind cadourile de Valentine’s Day.  În prezent, pe tot globul se vând 150 de milioane de felicitări de Valentine’s Day. La câte miliarde de oameni sunt pe glob, cele 150 de milioane de felicitări nu reprezintă mai nimic. E clar că şi era felicitărilor piere, fiind înlocuite de  cadouri din ce în ce mai sofisticate şi scumpe.