Percheronul este o rasă de cai de tracțiune care provine din valea râului Huisne în provincia Perche (regiunea Normandia, Franța) de la care rasa își trage numele. De obicei fiind suri sau negri, percheronii au musculatura bine-dezvoltată și sunt cunoscuți pentru inteligență și dorința de a munci. Deși originea lor exactă nu este cunoscută, în secolul al XVII-lea strămoșii rasei erau deja prezenți în zonă. Au fost inițial crescuți pentru a fi folosiți la război. În timp, au început să fie înhămați la diligențe și mai târziu folosiți în agricultură și la transportul mărfurilor grele. La cumpăna secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea rasei i-a fost adăugat sânge arab. Exportul de percheroni din Franța în Statele Unite și alte țări a crescut exponențial la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar primul registru genealogic doar al percheronilor a luat ființă în Franța în 1883.

Înainte de Primul Război Mondial mii de percheroni au fost exportați din Franța în Statele Unite, însă după începutul războiului a fost declarat un embargo. Rasa a fost folosită pe larg în timpul războiului, unii cai fiind chiar reimportați din SUA în Franța. Începând din 1918 percheronii au început să fie crescuți în Marea Britanie și a fost întemeiată Societatea Britanică a Calului Percheron. După o serie de schimbări de nume și de proprietari ai registrului, actualul registru genealogic al percheronilor din SUA a fost creat în 1934. În anii 1930 percheronii reprezentau 70% din șeptelul cailor de tracțiune din SUA, dar numărul acestora a scăzut substanțial după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea numărul lor a început să crească și în 2009 doar în SUA au fost înregistrați anual circa 2.500 de cai. Rasa este încă folosită pe larg pentru tracțiune, iar în Franța și în alimentație. Au fost încrucișați cu mai multe rase de cai ușori pentru a obține cai pentru ciobani și pentru sport. Percheronii de rasă pură sunt folosiți In industria forestieră și pentru a trage trăsurile, precum și pentru călărie, inclusiv competiții în disciplinele de echitație engleză, cum ar fi săriturile peste obstacole.

Mărimea considerată ideală pentru un percheron variază în diferite țări. În Franța înălțimea variază de la 15,1 până la 18,1 palme (empan) sau 155-185 cm, și greutatea de la 500 până la 1200 kg. Percheronii din SUA au în general între 16,2 și 17,3 palme (168-180 cm), mai rar între 15-19 palme (152-193 cm). Percheronii americani cântăresc în medie 860 kg, iar greutatea lor maximă este de vreo 1200 kg. În Marea Britanie, 16,2 palme (168 cm) este cea mai mică înălțime acceptabilă pentru armăsari și 16,1 palme (165 cm) pentru iepe, în timp ce greutatea variază de la circa 900-1.000 kg pentru armăsari până la 820-900 kg pentru iepe. În general sunt suri sau negri, deși registrul american permite și înregistrarea cailor vineți, murgi și roibi. Doar caii suri sau negri pot fi înregistrați în Franța și Marea Britanie. Mulți cai au semne albe pe cap și picioare, dar registrele consideră că albul excesiv este nedorit.