Dacă vă numărați printre cei care se culcă la ore foarte târzii și vă considerați ”păsări de noapte”, ar trebui să știți că organismul dumneavoastră va suferi modificări deloc benefice.

Ritmul circadian, schimbările de rutină ale funcţiilor comportamentale, mentale şi fizice şi numeroase alte aspecte ale corpului sunt controlate de o mică zonă a creierului cunoscută sub numele de „ceasul biologic”. Numele ştiinţific al acestei zone este „nucleul suprachiasmatic” (NSC). NSC are forma unui con de brad, dar are dimensiunile unui bob de orez şi conţine aproximativ 20.000 de neuroni.

Atunci când lumina intră ochiul dumneavoastră, ea activează neuronii din retină ce convertesc fotonii în semnale electrice. Aceste semnale călătoresc de-a lungul nervului optic până la NSC, care la rândul său stimulează câteva regiuni ale creierului, printre care şi glanda pineală. Glanda pineală reacţionează prin oprirea producţiei hormonului melatonină, iar acest lucru vă face să vă simţiţi mai treaz. De asemenea, NSC controlează temperatura corpului, secreţia hormonilor, producţia de urină şi schimbările în tensiunea arterială. După căderea întunericului, NSC-ul acţionează din nou şi producţia de melatonină creşte, făcându-vă să vă simţiţi somnoros.

Acest sistem biologic extrem de complex reacţionează zilnic, în mod automat, la ritmurile zilei şi nopţii. La fel ca toate celelalte fiinţe biologice, reacţionaţi la mediu. Sunteţi o parte a întregului. Atunci când impuneţi un tempo artificial zilei prin mersul la culcare târziu, consecinţele asupra sănătăţii nu vor întârzia să apară.

Tipul de somn

Somnul este un ciclu de faze ce variază între etapa REM (rapid eye movement) şi cea non-REM. În timpul somnului REM sunt procesate amintirile şi gândurile din timpul zilei, aceasta fiind etapa în care au loc visele foarte intense. În timpul somnului non-REM au loc numeroase funcţii restorative. În cea mai adâncă fază a somnului non-REM, cunoscută şi sub numele de somn cu unde lente, creierul îşi revine după activităţile zilnice, iar hormonii sunt eliberaţi în corp, ajutându-l să se refacă în urma daunelor din timpul zilei.


După ce adormiţi, veţi trece prin faze de 90 de minute de somn non-REM, urmate de somn REM.

În mod ciudat, raportul dintre faza de somn non-REM şi cea de somn REM din timpul acestor cicluri de 90 de minute se schimbă în timpul nopţii indiferent de ora la care mergeţi la culcare. Astfel, în prima parte a nopţii (între ora 23 şi 3 dimineaţa), majoritatea acestor cicluri sunt compuse din somn adânc non-REM şi din foarte puţin somn REM. În schimb, în cea de-a doua jumătate a nopţii (între 3 şi 7 dimineaţa), echilibrul se modifică, ciclurile de 90 de minute fiind compuse din mai mult somn REM, alături de o formă mai lejeră de somn non-REM.

Pentru că există o predispoziţie mai mare pentru somnul adânc non-REM la începutul nopţii, o persoană care doarme de la ora 21 până la 5 dimineaţa (8 ore în total) va avea o compoziţie a somnului diferită, cu mult mai mult somn non-REM, decât o persoană care doarme de la 3 dimineaţa până la ora 11 (tot 8 ore în total), care va avea parte de mai mult somn REM.

Aşadar, dacă veţi merge la culcare prea târziu veţi pierde o bună parte din funcţiile restorative pe care le oferă în mod normal somnul non-REM.

Citește mai multe pe Descoperă.ro