Unul dintre cele mai frumoase editoariale aduse ca omagiu poetului Adrian Paunescu a fost scris acum, la moartea lui, de Cristian Tudor Popescu. "Nu ma iubesti, domnule Popescu", marturiseste ca i-a spus Adrian Paunescu. "Nu va iubesc, domnule Paunescu", a venit raspunsul.

Chiar daca asta ar putea sintetiza legatura dintre cei doi, in spatele cuvinteleor pare ca se ascunde cu totul altceva. Poate ca nu l-a iubit pe omul Adrian Paunescu, "cel mai eficient vector agitprop al minciunii national-comuniste institutionalizate de Ceausescu", dar a pretuit  poetul si omul de cultura Adrian Paunescu.  

"Nu ma iubeşti, domnule Popescu". Aceste cuvinte, spuse cu tristeţe, chiar cu durere de poet, au fost momentul de varf al intalnirii mele cu Adrian Paunescu. Dupa articolele aspre pe care le-am scris la adresa lui in anii '90, cel mai dur fiind acela legat de moartea tinerilor la cenaclul Flacara pe stadionul din Ploiesti, in loc sa-mi raspunda cu lovituri sub centura, cum e obiceiul pe la noi, a incercat sa ma seduca. Ne-am intalnit de cateva ori, am vorbit, am facut emisiuni de televiziune memorabile impreuna.

Doua drumuri se deschideau mereu intre noi: unul al literaturii, al culturii pe care mergeam alaturi de Adrian Paunescu fara sa sovai, respirand in acelasi ritm cu el, cuprins de o stare rara de bine, atingandu-mi sufletul de al lui; celalalt, al politicii, al comportamentului social si moral, unde pasii nu ni se potriveau aproape niciodata.", scrie Cristian Tudor Popescu.

Jurnalistul povesteste si ceea ce s-a intamplat in una dintre cele mai frumoase emisuni de televiziune la care a participat alaturi de Adrian Paunescu, o editia "Marius Tuca Show.

" Prima jumătate a emisiunii n-a fost decât o trântă crâncenă pe teme politico-morale între fruntaşul Partidului Socialist al Muncii şi subsemnatul. Adrian Păunescu încerca să apere ceauşismul cu o pasiune demnă de o cauză nobilă, eu îl contram scurt şi nemilos. Şi deodată ...

Poetul a rostit din senin, sau, mai exact, din furtună, un vers: "E vremea, Doamne, vara a fost lungă..." şi a tăcut o clipă privindu-mă în ochi. Am continuat împreună cu el fără să clipesc: "Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare/Şi vânturile pe câmpii le-alungă". Sub duhul lui Rilke invocat de Adrian Păunescu, totul s-a dat peste cap ca într-un basm. A urmat o oră de cultură trăită, împărtăşită, iubită în trei cum n-am mai apucat vreodată la televizor, de fapt obiectivele camerelor, studioul, nu mai existau, eram într-o cută moale şi primitoare a timpului, cu adevărat împreună".

Editorialul continua in aceeasi nota si se incheie cu inca o marturisire a lui Cristian Tudor Popescu: un sms trimis de Adrian Paunescu, lui Cristian Tudor Popescu, in urma cu putin timp. "Mi-a lăsat şi mie, cel care l-am neiubit cu pasiune, câteva cuvinte la care să mă gândesc peste ani. Un sms în crucea nopţii, pe care l-am primit acum câteva luni, când vara încă nu era prea lungă: "A trecut viaţa pe lângă noi, domnule Popescu, ca un mărfar defect, şi nu mai avem timp să ne întâlnim pe lumea asta"

Cititi aici editorialul lui Cristian Tudor Popescu dedicat lui Adrian Paunescu