Viața speciei umane s-a schimbat dramatic din Epoca de Piatră până în ziua de azi, însă modul fundamental în care funcționează organismul nu s-a schimbat, astfel că aceste caracteristici ale corpului uman tind să intre în contradicție cu cerințele vieții moderne și cauzează tot felul de probleme.

„Ne place sau nu, am evoluat pentru a fi nişte creaturi bipede, grase, care transpiră, cu corpul lipsit de blană şi cu creiere mari”, spune biologul evoluţionist Jason Lieberman de la Universitatea Harvard.

”Am evoluat pentru a pofti la zahăr, amidon şi grăsimi. Am evoluat pentru a fi activi fizic, dar şi leneşi, totodată”, a spus Lieberman într-o conferinţă ce trata despre consecinţele faptului de a trăi în Era Spaţială cu un corp moştenit din Epoca de Piatră.

În cursul discuţiei, biologul a descris câteva moduri în care particularităţile umane moştenite din Epoca Pietrei – sau perioada paleolitică, începută în urmă cu cca. 2,6 milioane de ani şi care s-a întins până acum aproximativ 10.000 de ani – intră acum în conflict cu viaţa modernă şi contribuie la apariţia tot mai frecventă a unor boli induse de stilul de viaţă, precum maladiile cardiace şi diabetul de tip 2, scrie Descoperă.ro.


Iată care sunt cele mai comune decizii în faţa cărora sunt puşi azi oamenii, complicate de contradicţia dintre stilul de viață modern şi corpul de „om al cavernelor”, pe care l-am moştenit prin evoluţie.

1. Scări rulante sau… doar scări?

Un studiu a măsurat procentul persoanelor din SUA care aleg scările rulante (atunci când ambele opţiuni erau disponibile), constatând că doar 3% optau pentru a urca scările, în loc de „a fi urcaţi” de ele.

Pentru oamenii moderni, pare o dovadă de lenevie, dar omul primitiv ar fi considerat că e o alegere înţeleaptă: activitatea de vânător-culegător era consumatoare de energie, iar scurtele perioade de inactivitate ofereau prilejuri rare, dar binevenite, de a economisi energia.

2. Să stăm jos toată ziua sau să mergem pe jos toată ziua?

Oamenii au evoluat pentru a fi o specie „mergătoare”. Cimpanzeii merg, în medie, doar 2-3 kilometri pe zi, petrecându-şi cea mai mare parte a zilei adunând hrană şi mâncând; în schimb, se crede că vânătorii-culegători ar fi mers cel puţin 9 km pe zi.

„Am evoluat pentru a merge pe jos, a alerga, a ne căţăra, a săpa şi a arunca obiecte; aşa îşi obţineau vânătorii-culegători hrana, zi de zi”, spune Lieberman.

Mersul pe jos menţine sănătatea, stimulând circulaţia sângelui şi a oxigenului prin corp. Însă astăzi civilizaţia modernă implică lungi perioade de şedere, în detrimentul sănătăţii fizice şi mentale.

Oamenii au, desigur, posibilitatea de a exersa, de a petrece o parte a timpului exersându-şi muşchii, care au fost făcuţi ca să fie folosiţi. Dar această decizie conştientă de a arde excesul de calorii nu este o decizie pe care corpul uman să fi avut nevoie să o ia; nu a evoluat în acest sens.

3. Cu sau fără încălţări?

Timp de mii de ani, oamenii au mers desculţi, dezvoltându-şi calusuri (porţiuni de piele întărită) care să le protejeze labele picioarelor de crengi şi pietre, înainte de a inventa mijloacele de protecţie pe care le numim azi încălţări.

Protecţia a avut însă preţul ei: tendinţa către platfus. Piciorul plat a devenit un fenomen răspândit în societatea modernă şi poate duce, pe măsura înaintării în vârstă, la probleme ale genunchilor şi alte complicaţii.

Studiile asupra rămăşiţelor scheletice arată că piciorul plat era mult mai puţin frecvent în Paleolitic, când mersul desculţ permitea acumularea de ţesut protector în jurul bolţii plantare.

Citește mai departe pe Descoperă.ro